La mulţi ani, Maria mamei!!!

în ochii tăi

ai mei au învăţat

să râdă cu mirare

în ochii tăi

ai mei se pierd,

dar se-ntorc minune

în ochii tăi

privirea mea e floare

deschisă către cer

lumină şi culoare

în ochii mei

ai tăi

vor învăţa să creadă

că-n viaţă mai nimic

nu poate-nvinge-o mamă

în suflet de copil!

Maria...

Maria mea, e şatenă, cu păr cârlionţat, cu obraji albi şi zâmbet larg şi senin. Maria mea, are cei mai miraţi şi mai frumoşi ochi din univers.

Mereu strălucesc, mereu râd, mereu născocesc minuni între minuni!

În urmă cu cinci ani,mă rugam Maicii Domnului să îmi dea şi mie un pui de om. Vesel, sănătos...de care să mă bucur şi pe care să îl fericesc cu dragostea mea. Să nu mă lase aşa a nimanui şi să ne avem amândouţăle una pe alta, una alteia. Ştiam de atunci că va fi fetiţă. Eu de mică ştiam că o să am fetiţă :). Şi, nu am sperat şa aşa un copil minunat şi bun. Şi nu am crezut că atâta fericire se poate. Că o bucată mică de humă cum spunea Creangă, poate schimba într-atâta viaţa şi sufletul unui om.

De când ştim că acolo în noi creşte un fir de viaţă ne gândim cum să îi modelăm mai frumos, cum să le dăruim, cum să..., dar cât ne mai amăgim :). Adevărul este că ei ne modelează, ei ne educă, ei ne dăruiesc. Noi creştem odată cu ei. Creştem adevăraţi, frumoşi, indestructibili şi chiar imposibil...uneori. Pentru ei. Pentru noi. Pentru ca lumea lor să fie una sănătoasă şi frumoasă unde să poată să înveţe să crească drepţi şi înţelepţi, iar noi să învăţăm să le susţinem aripile mereu...chiar şi atunci când nu suntem lângă ei.

Noi şi puii noştri de om suntem legaţi mereu unii de alţii. Cordonul acela ombilical nu se rupe niciodată, Se transformă în zbor frumos. În dragoste. Ne ducem în inimă unii pe alţii, iar când ne e greu...ŞTIM că ne suntem acolo. O singură atingere, o singură chemare şi...totul trece. Când nu mai suntem, firul rămâne. În fiecare din noi trăieşte un părinte şi în fiecare pui de om, trăim noi.

Augusta e un copil înţelept. Ştie asta de acum. O ştia de mică. Când am fost despărţite prima dată am întrebat-o cum a fost, dacă a fost tristă. A spus căda, dar când a fost tristă a fugit sub masă şi i-a spus "inimioalei" să îi spună mamei că ei îi e dor de ea şi inimioala i-a răspuns pentru că ea nu s-a mai simţit tristă :). Apoi, când face vreo boacănă şi nu vrea să ştiu mă întreabă: mami, a vorbit sufletul cu tine? :))). Eu îi spun: da! mi-a spus că te-ai lovit!, iar eaface ochii mari şi dă din cap. Ştie că orice ar fi sufletul meu vede tot şi ea e bine. Şi are încredere. Nu întreabă de ce, cum...CREDE! Pentru că simte! E simplu...Totul funcţionează în baza regulei celei mai simple...IUBIREA! Când era mică, mică şi mă ridicam de lângă ea tresărea mereu. Simţea. Apoi, după o vreme se trezea şi îmi spunea: "mami, nu pot să dolm...nu mai miloase a mami bună!"...

Îmi amintesc cum ascultam Besame Mucho şi dansam cu ea. Era în burtică, dar ştia că mami se joacă cu ea şi o iubeşte. M-a iubit şi mi-a dăruit necondiţionat încă de acolo.... Am ştiut de atunci că va fi un energizant viu cu personalitate. Atâta mişcare şi energie...mai rar. Burtica mea nu stătea niciodată la locul ei. Dar eu mă bucuram. Când puneam mâna, toată se ghemuia acolo...în palma mea. Nu am să uit niciodată ecografia...Ca şi când dormea. Scotea funduleţul afară, iar eu puneam palma. Atunci...adormea. Şi numai atunci.

Şi când am născut făcea la fel. Se agita, dar eu mereu am ţinut mâna pe burtică...să ştie. Şi m-am rugat şi atunci Maicii Domnului şi Lui! Să o aibă în pază căci este cel mai dorit şi iubit prunc. Şi au avut. Iar eu, ca mulţumire pentru darul Lor ceresc mult aşteptat i-am pus numele Augusta Maria! Întâmplător sau nu, Maria înseamnă "copil mult dorit" :).

La mulţi ani, Maria mamei!!!