31 august 2013

în limba mea ...





în limba mea tac,
în limba mea strig când alerg,
în limba mea iubesc
şi nasc cuvinte înaripate
până la Dumnezeu
lumânări de dor
nicicând stinse

în limba mea i-am şoptit
pruncului meu despre viaţă,
în limba mea i-am crescut aripi,
în limba mea am să o plâng,
am să o râd,
am să-i vorbesc despre fericire,
în limba mea am să o primenesc frumos
despre lume şi oameni
şi tot în limba mea am să o dau iubirii
furesc să o crească femeie
şi mamă

în limba mea am să mă plimb
pe străzile vieţii
învăluindu-mă în cuvinte
pe la amiaza toamnei,
pe la crivăţul iernilor,
pe la apusul ei
în limba mea am să ridic porumbei
şi am să îi las liberi
între coperţi de suflete
să dăruiască gânduri bune
la ceasuri de restrişte

în limba mea scriu,
în limba mea tai pâinea şi mă rog
în limba mea toate sunt dumnezeieşti
şi toate pământene
în sângele meu,
în carnea mea,
în inima mea,
se nasc litere care cresc cuvinte
şi cărţi de viaţă
în limba mea mereu sub sânul meu stâng
unde mi-am legănat pruncul
şi iubirea

nici o alta
ascultaţi-mă
nici o alta nu va avea tandreţea
acestui gest intim
simţit atât de
româneşte!!!

Dialog în doi...



"- Mă iubeşti iubito?
- Inima ta ce îţi spune?
- Inima mea a luat-o la goană prin gândurile, sângele şi emoţiile mele! Inima mea se bucură!
- Inima ta se aleargă cu inima mea iubite...
- Iubito...
- Am să te fac nemuritor iubite! În mine nu încape o altfel de iubire! Eu am să mă schimb, am să uit, am să îmbătrânesc, am să mor, dar dragostea aceasta...va rămâne peste tot şi va naşte stele peste viaţă şi moarte!
- Nu vreau să fiu nemuritor iubito...Vreau doar să fiu iubit de tine!
- Inima ta ce îţi spune?
- Că inima ta îşi doreşte acelaşi lucru...
- Atunci lasă-le să se ia de mână şi să se iubească, iar noi să le urmăm. Vrei asta iubite? Acest dans ţi se pare corect?
- Până dincolo de infinit...!
- Te iubesc! - Ramona-Sandrina"

doar rupe tăcerea


tăcerea asta iubite,
are gustul unei pâcle amare şi sărate
nu ştiu cum să o tai,
nu ştiu cum să o frâng,
nu ştiu cum să o trec
să ajung la tine

întinde-mi mâna iubite
sau mai bine, întinde-mi sufletul
am să îl prind şi n-am să-l mai las
să cadă

doar rupe tăcerea,
frânge-o pe buzele inimii
şi rosteşte-mă odată, dragul meu
am să te aud oriunde voi fi!!!

Monolog în doi - fragment

(Fotograf: Andreea Ionescu Sesiune foto: Monolog în doi)

"Ştii că e iubire atunci când tot ce îţi doreşti e ca celălalt să fie fericit, chiar dacă fericirea sa nu te include şi pe tine. - Julia Roberts"
 

mi-e dor de tine...

(Fotograf: Andreea Ionescu, Sesiune foto: Monolog in doi)

mi-e dor de tine ca de-o-mbrăţişare,
de aer,
de surâs,
de cer senin,
când ai plecat tu le-ai luat pe toate,
iar ele fără tine, înapoi, nu vin

mi-e dor de tine ca de un glas cald,
de apă,
de privire,
de gând bun,
când ai plecat, am vrut ca să te uit,
dar de te uit pe tine, pe mine-am să mă uit

mi-e dor de tine ca de viaţa mea,
nimic nu-mi este bine de când în urma ta,
am presărat iubire, miezuri de pâine caldă
să poţi să te întorci la mine înc-o dată
în clipa când vei vrea

să nu mă rătăceşti, tu poţi călca pe ea...

Frânturi de gânduri

(Sursa foto: internet)

- Iubito, cât de adâncă este dragostea ta?
- Până în adâncul sufletului...Dar a ta iubitule?
- Este mai adâncă decât rădăcinile unui copac. Când ar seca şi ultima apă, poate că mi-aş găsi şi eu rădăcinile acestei iubiri! 

Cutiuţa cu citate - Pacientul englez

(Sursa foto: internet)

"În fiecare noapte te scot din inima mea și în fiecare dimineață te găsesc acolo la loc. – Pacientul englez"

Noapte bună...

cine a smuls?

(Sursa foto: internet)

Cine a smuls din vis
visarea mea
cu tine
şi a dat-o timpului
departe
de noi?

Cine a smuls din inima
mea inima ta
aripă
ce se zbate sub aşteptare
şi aşa
dezaripată?

Cine a smuls din viaţa mea
iubirea ta
alături
şi a ucis sentimentele
înainte
ca ele să respire?

Mă simt un copil ucis sub talpa
iubirii...de tine!

Dorul...



Dorul...dorul de tine nu a trecut niciodată şi nu va trece. Nu trece nici acum deşi, uneori am privilegiul şi fericirea de a te vedea. Dacă aş fi trăit în urmă cu cincizeci de ani nu aş fi avut nici măcar această şansă. Ţi-aş fi scris doar. Scrisori cu gust de amar. Cu gust de iubire. Cu gust de lacrimi. Scrisori iubite, dorite, plânse şi sărate. Şi, le-aş fi aşteptat pe ale tale. Ca pe gura aceea de aer fără de care nu poţi respira corect. Dar, te văd! Te văd fără să te pot atinge. E şi bine şi rău. Dorul însă, nu trece iubite! Nu va trece nici când vei fi în braţele mele la doar o respiraţie distanţă. Nici când vei dormi alături de mine. Am să mă trezesc mereu să văd dacă eşti acolo. Dacă nu visez. Am să mă bucur de fiecare răsuflare de a ta ca de o nepreţuită comoară. Comoara unei iubiri şi a unei vieţi în care m-ai primit şi pe mine să trăim împreună! Te iubesc! Până atunci, ne aflăm la un suflet ditanţă unul de celălalt. Culegând doruri şi speranţa că viaţa uneori iubeşte îndrăgostiţii aşa cum ei îşi iubesc dragostea lor şi cred în ea!

O întrebare pe zi

(Sursa foto: internet)

O întrebare pe zi: Toată lumea are un preţ. Care este preţul tău?

Ramona-Sandrina: Întrebarea este pusă greşit aşa cum de altfel este greşită şi supoziţia. Nu toată lumea are un preţ, dar toţi putem avea o anume valoare. Eu una nu am să pot fi cumpărată niciodată nici cu bani, nici cu poziţie socială, nici cu averi. Am primit oferta unui conte nu de foarte mult timp. Oferta însă a fost făcută greşit: "Pot să îţi ofer toată bogăţia din lume...am case, domenii, averi, bani, avioane, bărci!". Da, le are şi este un om acceptabil, onorabil şi inteligent. Totuşi...oferta nu a fost făcută corect din punctul meu de vedere. Când ai pretenţia ca cineva să îţi fie alături trebuie să ştii că un suflet se poate cumpăra numai cu alt suflet . Te oferi pe tine altcuiva! Sufletul meu însă are deja valoarea sa. Un suflet minunat. De aceea, eu niciodată nu voi avea un preţ. Nimeni nu îşi poate permite să îmi cumpere minunea din sufletul meu, oamenii, iubirea, visele. În el am închisă o comoară inestimabilă! Deci dragii mei, eu sunt fără preţ! Valoarea mea însă este unică, nepreţuită şi este un alt suflet ! Sufletul omului iubit!

Sufletul pereche

(Sursa foto: internet)

“ Sufletul pereche e o oglindă, e ăla care-ţi arată toate chestiile care te trag înapoi, ăla care îţi atrage atenţia asupra ta ca tu să-ţi poţi salva viaţa. Probabil că un suflet pereche adevărat este cea mai importantă persoană pe care îţi e dat să o întâlneşti în viaţă, pentru că îţi dărâmă toate prejudecăţile şi te obligă să te trezeşti. Scopul sufletului pereche este să te scoată din amorţeală, să-ţi ciufulească puţin orgoliul, să-ţi arate care îţi sunt limitările şi viciile, să-ţi deschidă inima, să lase lumina să te pătrundă, să te cunoşti cu adevărat. “ ELIZABETH GILBERT

16 august 2013

Paul și Ramona s-au întâlnit...

(Sursa foto: Monolog în doi)

Paul și Ramona s-au întâlnit... Nu doar ca și corespondenți ai cărții "Monolog în doi" ci și ca oameni, prieteni, iar eu mă bucur nespus de această fericită și minunată întâlnire. Am învățat o latură a sufletului, a prieteniei și a omului pe care nu o știam. Nu o aveam. Nu aveam cum. Era la Paul . A trebuit să ne vedem, să depănăm stele de gânduri ca să mă pot completa într-un anume fel. Am înțeles aspecte pe care nu credeam a le putea înțelege și am învățat să mă mai învăț o dată pe de rost altfel de cum mă știam. Un schimb de culori. Frumoase. Senine. Liniștite. Nu foarte departe de nuanțele așteptate și totuși nemaivăzute și de-a dreptul uimitoare. Cu adevărat o atingere directă a sufletului te poate schimba. Pentru totdeauna. Iremediabil. Eu am fericirea să se fi întâmplat și frumos. O schimbare frumoasă. A fost ca și cum mi-aș fi întâlnit cel mai bun prieten după mulți, mulți ani, iar asta a fost minunat deoarece prietenii sunt cele mai frumoase și adevărate comori ale noastre. Cu ei ne încărcăm bagajul sufletului alături de cei dragi și mergem până la capătul capătului. Cu unii, mergem chiar mai mult, până la infinit și mai departe. Ne leagă probabil mai multe decât vom putea afla ca muritori. Unele prietenii duc în ele povești nebănuite. Din alte vieți. Din alte întâmplări. Din același suflet. Cu siguranță Paul îmi este un astfel de prieten și un astfel de suflet. Mă bucur că există! Și sunt nespus, dar nespus de fericită că în existența lui, am avut și eu privilegiul să pătrund. Am avut două zile nebune. În goană. Probabil ar fi trebuit să stăm o săptămână doar să discutăm noi doi. Și tot nu ar fi fost de ajuns. Ciudat este că nu a fost nevoie . A fost ca și cum doar ne-am fi confirmat ceea ce parcă am fi discutat în fiecare zi la o cafea cu soare. Ne-am distrat, am făcut ce ne-am propus, ne-am bucurat ca doi copii când munca noastră a prins un contur frumos, ne-am ambiționat poate la și mai mult și categoric avem niște așteptări de la ceea ce va urma. Am vorbit despre cartea noastră și am ajuns la concluzia că nu de noi depinde când se va termina ci de ea. ? "Monolog în doi" are voința, sufletul și cursul ei propriu. Noi suntem doar spiritul care o ajută să zboare prin cuvintele noastre.

Cu alte cuvinte, vă doresc tuturor un astfel de om aproape, o astfel de prietenie dincolo de orice descriere sau cuvinte și o astfel de mare fericire! Vă doresc ca și în viața voastră să existe un Paul...care să vă schimbe iremediabil de la prima atingere și să vă bucurați de felul în care vă regăsiți apoi! Cu o astfel de prietenie și un astfel de om alături...toți putem fi invincibili și bogați!

Îți mulțumesc Paul pentru tot ce ești, pentru tot ce oferi, pentru lumina pe care o dăruiești și o lași în urma ta, pentru că ai acceptat să îți unești penița cu mine dăruindu-mi astfel mai mult decât îți poți imagina!

Îți mulțumesc pentru răbdarea pe care ai avut-o zilele acestea cu mine și pentru faptul că împreună, într-un final, am reușit să ne depășim condiția de "non fotogenici" :))) ne-am relaxat și chiar a fost amuzantă și frumoasă toată această aventură în lumea "peliculei" ... "Monolog în doi".

Cartea noastră va fi cu adevărat ceva spectaculos și unic! Nici nu poate fi altfel cu două aripi atât de simetrice...

Vă dăruiesc și vouă o mică parte din ceea ce va urma...

Fotograf: Andreea Marina Ionescu...
Regizor, coregraf: Diana Georgia Ionescu...

Le mulțumim din tot sufletul pentru tot ce au făcut pentru noi și tot ce ne-au dăruit și ne dăruiesc!

Just...Paul...

Scarry family miss you... by Slidely - Slideshow maker

Amintirile sunt stele căzătoare care își fac culcuș în sufletul nostru...pentru totdeauna!
Tu, Paul, ești o steluță "sclipicioasă" pe cerul inimii noastre...!

Te iubim mult!

2 august 2013

Momentele mici

Momentele mici pe care le adunăm în inima noastră cresc relaţii frumoase şi iubiri mari!

Momentele mici înseamnă un zâmbet furat în bucătărie în timp ce gătesc, un sărut în fugă prin casă, un film la tv, o joacă împreună cu cei mici, o excursie, o carte citită cu capul în braţele tale în timp ce tu îmi mângâi părul, două mânuţe încolăcite în jurul meu când privesc pe fereastră, nişte perne aruncate în joacă unul spre altul, o plimbare seara prin parc, un gest firesc care să îţi dea o şuviţă de pe frunte, o plăcintă din care să te privesc gustând cu poftă, un bilet de dragoste lăsat pe pernă...

Momentele mici înseamnă să te bucuri când vezi în cuier atârnat hanoracul celui iubit. Să îi miroşi hainele şi să i le săruţi când le aşezi în dulap. Să te bucuri că îi găseşti aruncaţi papucii prin casă. Pentru că asta înseamnă că este acolo.

Momentele mici înseamnă să te aşezi la masă şi să te uiţi la cei dragi cum mănâncă cu poftă, cum râd şi îşi povestesc ziua. Să săruţi de noapte bună şi să simţi cum lumea ta stă adunată acolo...în braţele tale. Şi doarme cu capul pe umărul tău, iar tu poţi să îţi adânceşti faţa în părul lui şi să îţi apeşi buzele încet, încet să nu tulburi, sănu trezeşti. Şi să stai aşa...clipe, ore şi să te bucuri. Să spui: "Sunt cel mai fericit om pentru că acum mă aflu aici!". Şi să fii!

Momentele mici înseamnă să te tachinezi, să te alergi prin casă, să te prosteşti când mergi la cumpărături, să îi îndeşi îngheţata pe faţă ca apoi să o culegi râzând tot tu, să nu uiţi că îi place berea cu spum, iar ţie cafeaua dulce.

Fără momentele acestea, am deveni doar oameni care împart împreună o viaţă în care se întâlnesc numai în mijlocul unor întâmplări excepţionale.

Eu vreau ca toate momentele mele alături de tine să fie momentele mele excepţionale! Ale noastre. Pentru că sunt. Pentru că au fost mereu în inima și sufletul meu, de când mă știu. Toate. În toate eşti tu. În toate suntem noi, iar asta, nu poate fi decât ceva fericit şi frumos chiar dacă noi nu ne știm. Încă! Aşa cum este când plecăm la muncă şi ne trimitem după 5 minute mesaje pe telefon: "Mi-e dor de tine iubire!". Şi mi-e dor. Şi ţi-e dor. Şi ştim că aşa va fi mereu, pentru că înainte de toate suntem îndrăgostiţi... Două gânduri călătoare, unul în căutarea celuilalt!

(Momentele mici... - Ramona-Sandrina)