1 aprilie 2015

Noi facem dragoste între cuvinte. Și dialog când tăcem!




(Inima are memoria ei
E bine că nu ascultă de noi și ne trăiește
Pe rând, deodată, separat, împreună
Și ne aduce mereu de oriunde ne-am fi)


- Iubito!? Vrei să bați pentru mine?

- Atâta timp cât mă vei purta și mult după ce nu vom mai fi! Mă simți? Ce gust am?

- Ești însuși gustul! Sângele! Viața! E ca atunci când am sărutat sânul tău și am devenit însuși sărutul!

- Și mă vei săruta toată?

- Da! Vei fi precum rozarul și nu mă voi grăbi deloc să îmi fac rugăciunile sufletului!

- Te voi purta pe piele iubite! Pielea mea își va aminti mereu mângâierile și sărutările tale! Va deveni însuși rugăciunea! Iubite...în lipsa ta, pot să-mi sărut căușul palmei?

Niciun comentariu: