cerul meu e o lebădă care doarme
între aripi albastre mă frâng
ca şi cum aş sta afundată cu fruntea între genunchii gândurilor,
un trosnet surd
şi
o tresărire de ape peste un senin cu îngeri care nu ţipă
din nou linişte
cerul meu e o lebădă care doarme
am să las un semn:
"ocoliţi zona! aici nici măcar nu se poate muri din atât de multă graţie!"
cerul mă priveşte din apă,
iar lebăda mă tace cu ochi senini
6 comentarii:
Minunata poezie lady Allia! Pe cand un volum de versuri?
Foarte frumos poemul, titlul este extrem de bine ales... O săptămână bună să ai şi numai bine, la bună recitire!
"cerul mă priveşte din apă,
iar lebăda mă tace cu ochi senini"
- frumoase imagini. O stare de liniste profunda, de parca se anticipeaza sarbatorile pasnice ce urmeaza sa vina. Imi place mult!
S-ar putea să scot un volum în curând, dar nu ştiu cât succes va avea dat fiind că voi folosi o editură online şi cartea va trebui cumpărată în dolari sau euro...
Mulţumesc din suflet pentru cuvintele frumoase!
Nu prea le-am avut eu cu titlurile, dar am învăţat din mers :D. Mulţumesc de trecere Lisandru şi o săptămână frumoasă şi ţie!
E linişte...oarecum, dar este linişte :). Mulţumesc!
Trimiteți un comentariu