Când veţi veni prin Ţara Moldovei cu trenul şi veţi poposi pe aici...aşa vă va aştepta Focşaniul...cu o Eurogară modernă pavată cu marmură lucioasă, sclipind în nunaţe de gri, continuată de un parc deosebit de frumos în care oamenii şi copiii se strâng ziua şi seara, iar cartierul se umple de zumzet şi râsete, de viaţă... - cu o Aleea plină de castani, de verdeaţă, de flori...curată şi îngrijită.
În Focşani florile nu sunt furate pentru a fi vândute la piaţă...cum s-a întâmplat în Oradea de exemplu...un oraş mult mai modern şi mai "educat civic" cum ne pretindem a fi...
În Focşani...florile sunt udate în fiecare dimineaţă, sunt îngrijite inclusiv de trecători, sunt admirate şi este o mândrie să ai astfel de alei frumoase inundate de culoare şi triluri şi intersecţii în mijlocul cărora se găsesc ronduri mari de flori şi copăcei.
Oamenii îşi fac grădini superbe în faţa blocului...plantează copaci, flori...tund gazonul şi gardul viu.
Bineînţeles că sunt locuri şi mai puţin frumoase în Focşani. Toate oraşele au suburbiile lor care sunt asemeni unor tăceri, dar...cele mai multe sunt locurile, străzile, bulevardele îngrijite, curate ccare îmbină atât de frumos asfaltul, pavajul cu locurile pline de verde, de castani şi curcubee de culori...
De asta iubesc eu Focşaniul..., pentru toate acelea care pentru focşaneni poate nu au atât de multă importanţă...
E un oraş frumos, calm, cu oameni deosebiţi ...e o zi de vară pentru cei care ajung să-l cunoască...asemeni primei iubiri...nu-l mai uiţi niciodată!
Aşa a arătat primăvara mea în 2009 privită de la balcon...
Alb, galben, roşu şi un albastru senin, senin...din când în când un tril gingaş şi o fanfară care te purta în trecut şi îţi încălzea sufletul...
Alb, galben, roşu şi un albastru senin, senin...din când în când un tril gingaş şi o fanfară care te purta în trecut şi îţi încălzea sufletul...
(Fotografiile 2, 3 nu îmi aparţin. Sursa: internet)
6 comentarii:
Chestia asta e in ROMANIA ?
Da, în Focşaniul lui Oprişan :) despre care e bine de ştiut că e un foarte bun gospodar şi îşi apleacă urechea la durerea omului simplu.
Politicianul e CLAR moldovean :))), dar gospodarul...e tot moldovean, doar că îşi ghidează altfel energia.
O zi frumoasă îţi doresc!
P.S.: Am să adaug câte una...să vă minunaţi!
Multumesc pentru urare!
O zi buna!
Nu ai pentru ce să îmi mulţumeşti draga mea... o meriţi din tot sufletul!
Mulţumesc de vizită!
asa cum spui tu,Focsaniul este orasul tau de suflet.amintiri frumoase,libertate,zbor,implinire,toate traite si incercate in acest coltisor de lume.e firesc sa-l iubesti:e locul tau...
inteleg ca Oradea iti este colivie,urasti locul ,oamenii iti par ...meschini,totul coalizeaza impotriva ta.
iti doresc sa ajungi cat mai repede inapoi,in taramul tau de poveste,unde aripile cresc si au puterea sa te inalte...
Ştii Oana...poate mulţi mă cred nebună, dar eu cred că fiecare oraş, fiecare piatră, fiecare loc are ceva...asemeni unei energii, un fel de suflet al lucrurilor...ceva care te atrage, care te ajută să-l percepi, să-l cunoşti.
Am trăit în Oradea 27 de ani. Nu mi-am găsit niciodată locul în acest oraş.
Oradea, are arhitectură frumoasă la clădirile vechi, are şi parcuri verzi şi aerisite, dar din păcate, cred că niciodată, nimeni nu s-a luptat cu adevărat pentru a scoate din notorietate acest oraş. E oraş de graniţă şi are Felixul lângă el, dar, din păcate asta nu a favorizat defel creşterea oraşului şi a traiului cetăţenilor. Nu a adus nimic bun...nimeni nu s-a folosit de această ipostază deosebită a oraşului!
Eram adolescentă şi mă plimbam prin oraş, dar niciodată nu mi-a creat nici o emoţie. Nu mi-am găsit un loc, o alee...nimic.
Între mine şi Oradea a fost doar acceptare...nu iubire!
Pe lângă acestea, Oradea e un oraş mort din punct de vedere economic şi al locurilor de muncă...unde încă se merge pe nepotisme.
Oamenii sunt lipsiţi de atitudine, aroganţi şi nerecunoscători, iar calitatea intelectuală nu este recunoscută...mai degrabă luată peste picior!
Nu spun asta dintr-un exemplu sau două.
Asta este legătura mea cu acest oraş şi oarecum regret. E oraşul meu natal şi nu simt nici o emoţie, nici un fluturaş în stomac când trenul se apropie de el...
Şi...da, când vezi că eşti un om dispus să muncească, să creeze, să facă orice, ceva, iar aici nu ţi se dă voie, nu ţi se recunoaşte nimic din valorile tale native...DA, mă simt într-o colivie!
Va fi bine iubită Oana...va fi bine! Nu îţi fă griji pentru mine draga mea dragă... Tu ai şi aşa atât de multe pe suflet...nu te îngreuna cu mine. Eu vreau doar să...îţi fie bine ţie şi LUANEI!
Trimiteți un comentariu