21 martie 2010
farul de la capătul tuturor lumilor mele
în fiecare seară mă înfăşor în braţele tale
devin nimfă de vise
din braţe îmi cresc nopţi lungi presărate cu stele,
din păr îmi cresc câmpii verzi,
iar din inimă îmi răsar maci roşii
mâna ta trece precum o adiere peste trupul meu
şi-mi culege stelele, câmpiile şi macii,
le mângâie, le învaţă toţi paşii uitaţi ai valsului
dintre inimile noastre,
apoi le culcă încet peste braţul sufletului tău
şoptindu-mi "Cântecul Nibelungilor",
iar eu, adorm
în sfârşit adorm...
adorm departe de zgomotul dintre tâmplele mele
departe de mine,
departe de valurile năvalnice din sângele meu agitat
în care viaţa s-a strecurat să mă strângă în pumni
în vis simt cum din umeri îmi cresc aripi,
iar aripile tale se dau la o parte
mi-au fost casă o noapte
casă la bine şi la rău
e timpul să zbor
aripile se zbat sub mine asemeni
unei păsări
pieptul îmi ţipă sunet de descleştare
sparg ziduri de întuneric,
de gânduri,
de carne
mă nasc...
mă nasc?
mă nasc!
în fiecare dimineaţă am învăţat să mă nasc
pentru tine
femeie cu zâmbet de rouă
şi rochie frumoasă
ţesută din cuvinte de borangic
în nopţi tăcute frumos
când tu cu o jumătate de suflet mă plângi,
iar cu jumătate mă râzi
în picioare am conduri de vise,
iar în priviri te am pe tine
farul de la capătul tuturor lumilor mele
care mă aduci de fiecare dată...
acasă!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
"în fiecare dimineaţă am învăţat să mă nasc
pentru tine
femeie cu zâmbet de rouă
şi rochie frumoasă
ţesută din cuvinte de borangic
în nopţi tăcute frumos
când tu cu o jumătate de suflet mă plângi,
iar cu jumătate mă râzi"...
Felicitări,Lady Allia, reuşită poezie...
Mulţumesc Lisandru...
O zi minunată îţi doresc ţie şi iubitei tale Geanina!
Superb! Ce face iubirea din om, il aduce acasa si chiar in sine insusi! :)
Asteptam volumul, "femeie cu zambet de roua"!
:):):):)
Iubirea te face mai frumoasă...
mi-era dor de poezia ta!esti asemeni unui pictor :panza iti este sufletul,cuvantul a luat loc penelului.
suav,in culori pale sau aprinse reusesti sa prinzi intotdeauna emotia!
Superbe versuri:
"iar în priviri te am pe tine
farul de la capătul tuturor lumilor mele
care mă aduci de fiecare dată...
acasă!"
Felicitari! O seara minunata!
Matilda...aşa m-au cunoscut majoritatea celor care mă citesc :)....o melancolică şi o îndrăgostită incurabilă.
Pentru unii dintre ei eram invincibilă şi de aceea m-au perceput mereu într-o lume roz pe care nimeni nu ar fi putut breodată să o schimbe :). Unora încă li se pare că sunt prea siropoasă :))).
Iubirea însă da...mereu mă ajută să fiu eu însumi când mă privesc în oglindă, mereu mă transfomră într-o femeie care mi-am dorit a fi!
Mulţumesc!
Crengu...un titlu bun :). I-am găsit înainte un altul, dar acum mă gândesc cu siguranţă la "farul de la capătul tuturor lumilor mele" :).
Mă bucu că îmi eşti pe lângă suflet Pitito :)! >:D<
Oana...şi mie îmi era dor să am din nou puterea pe care am găsit-o astăzi când am scris această poezie. A fost asemeni unei întâlniri cu un vechi şi bun prieten. Uneori şi mie îmi e dor de mine Oana. De femeia aceea copil care mereu găsea un petic de cer senin, care mereu râdea, care făcea cortul în casă pentru a aduce muntele la ea, care.... Sunt zile în care mă pot aduce înapoi oricât sunt de departe :).
Mulţumesc pentru încurajări şi pentru tot ce percepi prin poezia mea. Îţi mulţumesc pentru suportul şi încrederea în textele mele...şi nu numai!
Sărut obrajii Nea Costache şi mulţumesc din suflet pentru recerea pe la Han. Mereu e o bucurie să te am pe aici, mai ales că Bursucul meu tot face pe supărăciosul :))).
Trimiteți un comentariu