31 martie 2010

La Mulţi Ani Nichita Stănescu!

Anul trecut mă întrebase cineva de ce îl iubesc eu pe Nichita...

I-am răspuns:

"Nichita?...pe "egoistul" de Nichita?! nu il iubesc. il am sub piele, in coltul ochilor, in suflet...

Nichita este Magicianul de cuvinte
a luat cuvantul in suflet
i-a soptit,
iar cuvantul s-a supus

astfel, cuvantul a nascut
o alta lume,
o altfel de iubire - leoaica,
un alt timp,
un alt cuvant
cuvantul s-a reinventat

si

l-a nascut pe Nichita!
dar el nascuse deja cuvantul...
cuvantul este Nichita!!!

cand a murit,
egoist a lasat doar
intuneric in cuvinte,
iar pe noi atat de goi lor!"

Anul acesta vreau să-l iubesc din nou, pentru că e Marte crud şi frumos, verde, ploios şi înflorit. E luna în care cerul e doar al lui, iar el al nostru...

 

ai inventat cuvintele
sau nu...greşit!
ele s-au născut odată cu tine
ghemuite în cuvântul, cuvântului tău
stăteau în genunchi pe hârtie şi plângeau Nichita,
plângeau cu tine
câteodată se ridicau sus, sus şi făceau rotocoale pe ceruri
demult dispărute şi renăscute
odată cu tine Nichita
da...ai dat toate sensurile posibile cuvintelor,
iar nouă poeţilor
ne-ai lăsat sărăcia cuvintelor
celor născuţi după tine
ce cuvânt să îmbrac eu în iubire, iar tu să nu-l fi îmbrăcat şi dezbrăcat deja de toate sensurile?
ce cuvânt să îngenunchez eu în deznădejde, iar tu să nu-l fi îngenuncheat deja până în măduva oricărei trăiri???

cum spuneam, cuvintele s-au rescris odată cu tine
au murit, au reânviat şi s-au reinventat
te-ai născut sub o stea norocoasă sau mai bine spus stelele s-au născut sub universul tău
ghemuite în cuvântul, cuvântului tău
stăteau în genunchi pe hârtie şi plângeau Nichita,
plângeau cu tine într-o zi de martie frumoasă

La Mulţi Ani Nichita...ce bine că eşti şi plouă în luna lui marte...!!!



4 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

La mulţi ani, Nichita!
Foarte frumoase cuvinte, Lady Allia...

căpcă1 spunea...

doamne, ce-mi place cum scrii!
ma bucur atat de mult ca te-am descoperit! chiar ma consider un norocos.
ma gandeam ca, la harul tau, ar fi pacat sa-ti lansezi cartea intr-un anonimat total...meriti o lansare de carte deosebita. macar publica...ceva de genul, tinand cont de faptul ca e adresata copiilor, intr-o biblioteca scolara...nush, meriti ceva mult mai bun!
ai tai trebuie sa fie mandri de tine, o meriti!
si, cand iti lansezi cartea, spune-mi, daca reusesti s-o faci in vrancea, cheama-ma si, mai ales, vreau dedicatie!
cu multa, multa stima si bucurie ca te-am cunoscut, catalin.

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Mulţumesc Lisandru...
O seară frumoasă îţi doresc!

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Cătălin, mulţumesc din suflet pentru apreciere şi sunt nespus de fericită că eşti una dintre persoanele care se regăseşte în ceea ce scriu, iar textele mele îţi sunt pe suflet :).

Mi-ar fi plăcut ca lansarea să fi avut loc la Focşani, pentru că este singurul loc din lumea aceasta unde eu sunt deplină şi mă simt..."acasă" - deşi sunt orădeancă :).
Mi-ar fi plăcut să am alături de mine la lansare oameni dragi, cititori...
Din păcate, nu ştiu dacă am să reuşesc o lansare. Am să încerc totuşi :).
Da, mi-ar faceşi mie o deosebită plăcere să fi printre cei dragi şi să îţi semnez cartea :). Ar fi o plăcere şi o onoare...aşa, ca şi de la suflet la suflet!

Cât despre celaltă parte..., cea cu mândria, asta este probabil singura umbră din viaţa mea. Eu nu am fost niciodată nimic din ceea ce ar fi trebuit să fiu. Am fost întotdeauna un eşec oricât de mult am încercat eu să fiu de copil al părinţilor mei.
Totuşi...nu am să încetez niiodată să fiu eu şi să iubesc oamenii şi partea frumoasă a acestora!

Mulţumesc încă o dată pentru tot Cătălin!