10 martie 2010

lecţie

 nu mă descrie
eu nu te descriu
răsuflarea mea mi te-a

scris
cu doruri în suflet
şi ţi-a păstrat fiecare

plecare şi revenire
buzele te-au învăţat pe
de rost
te şoptesc singure
şi ochii...mi te-au
învăţat

nu te-aş reinventa
niciodată
poate doar uneori
ţi-as transforma mâinile
într-un şal
să mă înfăşor în ele
înainte să adorm
ghemuită în iubirea ta

4 comentarii:

Geanina Lisandru spunea...

,,nu te-aş reinventa
niciodată
poate doar uneori
ţi-as transforma mâinile
într-un şal
să mă înfăşor în ele
înainte să adorm
ghemuită în iubirea ta,,

Văd deja ,,șalul,,ce mă înfășoară.

Mi-au plăcut incredibil de mult aceste versuri.

Te îmbrățișez cu toată dragostea!

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Mă bucur că te regăseşti în această poezie...şi sunt nespus de fericită pentru că îţi place!

Şi eu te îmbrăţişez minunato..

Cristian Lisandru spunea...

"nu te-aş reinventa
niciodată
poate doar uneori
ţi-as transforma mâinile
într-un şal
să mă înfăşor în ele
înainte să adorm
ghemuită în iubirea ta"...


E de vis partea asta, Lady Allia... Uite că şi Geanina mea a selectat aceleaşi versuri, suntem gând la gând cu bucurie...

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Voi doi nu mă mai miraţi cu nimic...
Bineânţeles că sunteţi gând în gând şi suflet în suflet...