Clăpăugii, varianta în versuri

  (Sursa foto: internet)

Cât spui tu "coadă de peşte"
eu îşi scriu iar o poveste
o poveste de copii
să-ţi doreşti din nou să vii
în lumea cea fermecată
de cei mari demult uitată

Dacă nu ştii să ajungi
am să-ţi spun să nu mai uiţi
te răsuceşti pe călcâie
strigi tare "copilărieee!"
şi ajungi din nou la mine
în ţara poveştilor,
în casa piticilor,
pe marginea norilor,
în lumea magiilor
şi-a povestitorilor!

Dar să nu lungim iar vorba
să vă spun cum fac eu "ciorba"
off, nu ciorba, am greşit!
hai, mă pun pe povestit!

După cum voi veţi vedea,
în şugubaţa poveste,
este vorba despre "ea"
despre-o soaţă iubitoare,
harnică şi primitoare,
cum în lume nu prea este.
ea c-o lecţie isteaţă,
pe făgaşul bun în viaţă
al său soţ şi l-a adus
şi-ăsta-i lucru bun de spus!!!

Într-o curte, 'ntr-o pădure,
lâng-o casă între văi,
unde-un pădurar de treabă
avea grijă toată ziua
de-animalele pădurii,
de-un pisoi şi trei dulăi,
îşi făcuseră căsuţă
într-un trunchi de brad scorţos
cam bătrân şi arţăgos,
Clăpăug şi Clăpăuga
doi soţi şoricei de soi,
certăreţi, dar frumoşi tare
cu urechi mai mari ca ei!

Despre ei, eu o poveste
am mai scris cândva demult,
dar un om (tot Clăpăug)
m-a făcut să vă scriu asta
"un pisoi într-o poveste"
cică lui i-ar fi plăcut
(Clăpăug...tot Clăpăug!)!

La şoricei în căsuţă,
pe uşiţă e-o tăbliţă
unde poţi ca să citeşti
în litere şoriceşti
scrie mare de o poştă
lăbărţat şi întărit

"Familia Clăpăugii"
să ştii unde-ai nimerit
de cumva te-ai rătăcit!

Clăpăugul mofturos
era un lăudăros
îi plăcea ca toţi să ştie
că el are băcănie,
unde soaţa lui isteaţă
vindea o marfă aleasă
şi gătea mâncare bună
iară el se fandosea
că e şef  peste ce-avea
doar mânca şi se plimba
tot greul ei i-l lăsa

Dar, cum se spune la noi
orice sac îşi are acul
şi-orce boală-şi are leacul!

Într-o zi, când el dormea
Clăpăuga supărată
afară se furişa
şi în casa lui Om Bun
pe pisoi îl căuta
că avea un gând nebun

Lângă dudul din grădină
Rio, un dulău corcit,
dar frumos şi zăpăcit,
stătea tolănit şi trist
Clăpăuga îl zări
şi-l întrebă ce păţi,
iar el îi spuse-n dată
că are-o ţepuşă-n labă
şi îl doare de trei zile,
însă nu-i pasă la nime
de toată durerea sa,
iară el se oftica

Clăpăuga noastră bună
îi luă lăbuţa-n mână
pricepută şi 'nţeleaptă
ţepuşa o scoase-ndată

Fericit nevoie mare
Rio-i mulţumi frumos
şi o întrebă duios
dacă poate s-o ajute
ea îi spuse că în casă
pisoiul îl căutase,
toată casa-n sus şi-n jos

"- Dar ce treabă ai tu doamnă
cu acel pisoi tărcat
nu ţi-e teamă chiar deloc
că e pus pe înhăţat?"

"- Nu mi-e teamă chiar deloc
fiindcă eu şi Tigrişor
ne cunoaştem chiar din seara
când fetiţa cea frumoasă
îl găsise în pridvor.
era mic şi pricăjit,
frigurat şi vai de el,
iară eu l-am îndrăgit
şi-am crescut în coş cu el."

"- Dar acum ce vrei cu el?
ai nevoie de ceva?
eu nu te pot ajuta?"
întrebă bietul căţel

Clăpăuga-i povesti
despre Clăpăugul ei
cum că el de la o vreme
de nimic nu se mai teme
că e leneş şi trândav,
că de ea nu îi mai pasă
numai să-i pună pe masă,
iară ea s-a tot gândit
şi-o idee i-a venit
despre cum pe el să-l facă
să fie ce-a fost odată
un soţ bun şi iubitor,
harnic şi-npăciuitor

Rio râse sub mustaţă:
"- Eşti şi bună şi isteaţă!
hai să văd atunci de pot
să-l găsesc pe Tigrişor"
şi se puse pe lătrat,
pe urlat şi scheunat.

Şi atunci, de prin cămară
Tigrişor ieşi afară
la Rio el alergă
miorlăit îl întrebă:

"- Ce te-ai pus iar la urlat?
de durere-ai căpiat
sau poate că ai turbat?"

"- Tigrişor ce ai păţit
de vorbeşti aşa pripit?
crezi că eşti mai important
sau şi tu te-ai cam acrit?"
Clăpăuga l-a-ntrebat
dojenindu-l printre rânduri
ca să-i scotocească-n gânduri

"- Las, c-am să-i aduc un os!
zău, nu ştiu ce mi-a venit
de-am vorbit aşa acrit
îs nervos şi ofticat,
că nimic nu am mâncat."

"- Dar Ochi mari azi n-a venit? "

"- N-a venit, mi-e dor de ea!
este singura din casă
care-i preferata mea!
şi e bună, iubitoare...
ei de noi mereu îi pasă!"

Clăpăuga suspină
şi după ce-l alină
se puse de depănă
câte-n lună a păţit
de la el ea a venit

Tigrişor mai miorlăia,
mai râdea, mai se mira,
iar apoi a-ncuviinţat
că de soţul ei cel drag
se va ocupa îndat'
şi se va distra grozav

Ea plecă atunci acasă
mai zâmbind,
mai bucuroasă,
iară el când o zări
se puse şi-o dojeni


Ea oftă, dar de îndat
s-a pus pe dereticat,
la mâncare şi spălat,
la vândut la băcănie
şi la Dumnezeu mai ştie
câte lucruri ea avea
de făcut în casa sa.

Clăpăuga şoricica
era mare gospodină
aduna de prin grădină
şi gătea-n cupe de ghindă
doar mâncare foarte bună
astfel toţi au dat să prindă
vestea de bucătăreasă
i se duse-n lumea toată
din gloata şoricerească,
dar şi-n lumea cea aleasă
uneori chiar şi pitici,
iepuri, viezuri şi arici
îi cereau ca pentru iarnă
ea să le gătească hrană,
iar în schimb primea de toate
de prin lume adunate
covoraşe, umeraşe,
ciuboţici mai mari, mai mici,
ceasuri, linguri, furculiţe,
tablouri, rochii, fundiţe,
iară ea harnică foc
le găsea la toate loc
ştia cum să le aşeze,
casa să o aranjeze.

El, trândav şi plictisit,
fandosit şi fonfăit
se tot învârtea prin casă,
se tot aşeza la masă
după ce se ghiftuia
iarăşi el se plictisea
şi pe-afară mai dădea
curtea de-o cutreiera
şi la toţi el le spunea
că "invizibil" era.

Uneori, chiar reuşea!
(când din loc el o zbughea
şi apoi se ascundea).

Într-o zi, mai pe la prânz
(la vreo două sau trei zile
după ce se întâlniră
Tigrişor şi Clăpăuga...)
bombănind din cap mofluz,
se lovi din întâmplare
de-o lăbuţă cu cinci gheare
şi-aşa frică-l năpădi
că nici nu putu fugi.

Tot ce mai putu să facă
fu să se bage sub şapcă.
de sub tur de pălărie
se vedea doar o codiţă
tremurând nevoie mare
ca un fir de lămâiţă
când lăbuţa cu cinci gheare
ridică de pălărie
Clăpăugul galben tare
spuse: "- Eu sunt invizibil!
de mă vezi, doar ţi se pare!"
şi se-ascunse sub o floare

Motanul zâmbi-n mustaţă
şi fiind mai înţelept
se făcu că nu îl vede.
el trecu mişcând din coadă,
scuturând floarea sub care
Clăpăugul cum se vede
se-ascundea fără să mişte
acum galben, acum verde
"- Poate, poate nu mă vede!"
gândea el cu voce tare.

Tigrişor se aplecă
de codiţă-l înhăţă
plescăind apoi din limbă
începu să îl miroase:
"- Ah ce bucată de brânză
galbenă şi cam mofluză!
numai bună de mâncat,
de gustat, de-adulmecat!"

"- Nu sunt brânză! Şi-s stricat!"
spuse şoarecu-ofticat
că el domn de rasă-aleasă
ajunse meniu la masă.

"- Nu, nu, nu! Nu eşti stricat!
poate puţin alterat!
de la prea mult stat în casă?
de la lenevie-aleasă?
de la lipsă de iubire?
de la prea multă mâncare?
de la teamă, de la toate
sau de la-nvizibilitate?"
spuse motanul zâmbind
pufăind şi plecăind

"- De la invizibilitate?
hm, da, da! da se prea poate!"
spuse şoarecu-ntr-o doară
uitând că poate să moară

"- Eu cred că de la mâncare,
egoism şi-nfumurare!
ai uitat de a ta soaţă
o laşi doar pe ea în casă
toate, toate să le facă!
tu te duci numai la masă,
iar de ea nici că îţi pasă!
însă ea ea tot te iubeşte
de tine se îngrijeşte
şi de rău nu te vorbeşte!
eşti soţ rău aşa să ştii
şi-ai uitat de când copii
îţi plăcea de Clăpăugă
şi-ţi doreai nevoie mare
să se uite şi la tine
doar o clipă nu mai mult.
într-o zi ea s-a uitat
şi de soţ te-a şi luat!
iar acum, tu ai uitat?"

Clăpăugul mai mirat,
mai uimit, mai ruşinat
la pisoi se tot uita
şi în gând se întreba
el cum de toate ştia
şi de ce nu îl mânca.

"- Şi acum ce ai să-mi faci?
dac tu mă vei mânca
eu nu mă mai pot schimba!
asta-i predica prohod?
sau deja eu chiar sunt mort?"

"- Nu eşti mort şoarec zevzec!"
spuse pisoiul direct

"- Hai, înghite-mă atunci!
nu te mai lua de mine!
sta-ţi-ar coada mea în gât!
fi-ţ-ar blana de ruşine!"

Tigrişor când auzi
blana un pic şi-o zburli,
iar apoi în râs pufni
mârâit şi motănesc,
miorlăit şi pisicesc

"- Eşti un şoarec tare prost!
tu chiar nu ai nici un rost!
poate dacă te-aş mânca
lumii un rost bun aş da,
iară Clăpăuga ta
viaţă bună ar avea
poate-un şoarec şi-ar găsi
care chiar o va iubi!"

"- Clăpăuga mea să ştii
alt şoarec nu ar iubi!
(spuse el şi se zburli)
ea e bună, iubitoare,
frumoasă nevoie mare!
Şoricică minunată
şi soţie devotată!"
şi zicând aşa ceva
el din gene lăcrima
şi atunci realizase
cât de rău el se purtase...
soţia el şi-o jignise,
şi pe ea totul lăsase
treburi, muncă şi copii,
adunatul de prin vii,
băcănia şi grădina
atunci el oftă prelung
şi mai spuse doar atât:
"- Ştii ceva pisoi tărcat?
eu chiar că merit mâncat!
poate de la cum am fost
nu sunt nici măcar gustos.
Oi fi-amar şi chiar aţos!"

Tigrişor îl legănă,
iar apoi jos îl lăsă
"- sper c-ai învăţat ceva,
altfel chiar te voi mânca!
fugi acum la Clăpăugă
fiindcă are mult de muncă!
să nu uiţi să o iubeşti
şi mereu s-o preţuieşti!"

Clăpăugu-i mulţumi
şi în casă o zbughi
soaţa şi-o îmbrăţişă,
casa o deretică,
masa el o aşeză
apoi puse în surdină
muzică dulce şi fină
şi îi spuse c-o iubeşte
şi că de azi înainte
va fi un soţ bun, cuminte
responsabil, iubitor,
harnic şi-npăciuitor.

Ea se bucură nespus
c-al ei soţ s-a reîntors
la cum ea l-a cunoscut
şi îl sărută plângând.

După ce el adormi
ea se furişă afară
Tigrişor o aştepta,
iară ea îi mulţumi.

Dar de atunci mult mai este
Clăpăugii au copii
trei duzini
aşa să ştii!

Au trăit frumos şi bine
de nu mai trăiesc şi-acum
ori în bradul de pe drum,
ori poate-n casă la tine
într-un colţ mai cald şi bun!

Tigrişor pisoi frumos
a devenit şi el soţ,
soţ şi tată minunat
pisoiaşii lui frumoşi
chiar Rio i-a botezat!

Chiar dacă nu ar fi vrut,
Ochi Mari şi ea  a crescut,
şi acum are şi ea
o fetiţă despre care
lumea spune că-i ca ea

(tot Ochi Mari îi spun şi ei)

Dintre toţi de Tigrişor
ei îi era cel mai dor
şi de el, de şoricei,
dar şi pe Rio-al ei,
un căţel puţin corcit,
dar frumos şi zăpăcit
şi acum ea îl visează
şi pe cer îl desenează
din doi nori mai cenuşii,
ce aleargă peste vii

Dacă vreţi iar o poveste,
eu îmi trag suflet-un pic,
voi spuneţi "coadă de peşte"
eu mă pun pe povestit!

Însă azi, am terminat
merg ca să mă bag în pat!
hai cu toţii la culcare,
că e ora multă tare
să visăm la Clăpăugi,
zâne şi pisoi cu dungi,
poate chiar din întâmplare
la ei tu ai să ajungi!

Iar din lumea lor frumoasă,
doi pitici şi-o zână-aleasă
pe la noi ei au venit
să se-aşeze peste geana
copilului adormit
ca să-l poarte-ntr-un basm
pe un fir de vis pitit!

(Mâine iar ne întâlnim!
şi promit să povestesc
ce-am visat! un vis ciudat...
Acum...shhhtt! că dorm şi ei
copilaşii şoricei!
Noapte bună dragii mei,)