melancolii

mi-e dor de iarnă. o simt cât de aproape este. văd şi norii. albi-cenuşii...gata, gata să îşi scuture umerii peste noi. mi-e dor de căldura sărbătorilor. atunci când deşi linişte...sunt cei mai mulţi oameni alături de noi.murmure de acum, de atunci, de mâine. mi-e dor de un brad mare şi verde, de globuri şi betele, de focul ce arde în sobă, de mirosul lemnelor, de amintiri, de visare. mi-e dor de tine. aş vrea să vii cu un coş de mere şi un zâmbet larg. când tu zâmbeşti, toate sunt bine. inima mea urcă la loc, ochii mei îşi amintesc sclipirea. da..., cum spuneam, îmi este dor de  miresme de mere coapte şi de colinde şoptite pe vârf de suflet. mi-e dor şi de mâna ta...ca a unui şcolar. mâinile pot spune multe. a ta vorbeşte despre iubire şi emoţii, gingăşie. mi-e dor de iarnă şi de mine în iarnă...îmbrăcată gros, cu mănuşi de lâniţă, cu fular lung, cu mâinile bunicii aranjându-mi părul sub căciulă. mi-e dor de tine şi de iarnă. vă simt cât de aproape sunteţi. nu ştiu de ce, dar de la o vreme simt că nu mai am energia de altădată. nu mai vreau să alerg prin zăpadă, nu mai vreau să fac îngeraşi. vreau să privesc, să stau în fotoliul călduros şi să croşetez mii de vise. în această iarnă am să fiu doar cea care ascultă vântul.