Dimineaţa are mereu aceeiaşi mireasmă. De cafea şi aer proaspăt. De Dumnezeu. Aşa îl simt eu pe Dumnezeu aproape de mine. Uneori trag scaunul, iar EL se aşează. De cele mai multe ori tace. Vorbesc păsările şi frunzele şi gândurile şi cafeaua în locul Lui. EL zâmbeşte. Uneori doar, când viaţa mă apasă ca o gheară pe piept şi nu por respira EL mă resuscitează. Cu dragoste. Cu dragostea celor care mă iubesc. Atunci trag aer în piept şi respir. Pentru toate celelalte zile. Nu ştiu niciodată când pleacă. Dumnezeu nu are uşă. Eu cred că nu pleacă niciodată. Altfel aş auzi eu ceva, ceva. Cafeaua îmi intră până în stomac, până în suflet, iar eu mă bucur asemeni unui copil mic. Aburii dansează. Lumea mea mică e tot mai liberă să zboare. Mă ridic şi culeg aburii pe palmă. Îi sărut şi îi trimit departe. Într-o zi, cineva va gusta o cafea cu aromă de mărgăritare...
Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto: Dungha
Text: Lady Allia; Foto: Dungha
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu