Pinguinii Picăturii de vopsea

Doar tu îi vezi. Restul nici nu observă afişul mare. De ce l-ar observa? Au acasă internet şi calculator. Cinematograful nu mai face parte din viaţa noastră. Îmi amintesc rândurile la bilete de altădată. Râsetele din sală. Ronţăiturile de popcorn. Azi se fac rânduri doar la biletele la concerte. Copiii de abia aşteptau să vadă un film pe ecranul mare. Fie el şi "Columna". Ce conta că vorbeau româneşte? Suna bine. Şi actorii erau frumoşi. Nu contau silicoanele, rochiile scurte, muşchii bărbaţilor sau că nu şi-au epilat părul de pe piept. Conta mesajul. Te ridicai de pe scaun încet, te dădeai spre dreapta, spre stânga. Trăiai întreaga peliculă...clipă cu clipă. Acum, cinematograful îmbătrâneşte frumos. Ca şi unii nostalgici. Într-o zi, eu cred că oamenii se vor trezi. Sper să o facă la timp. Poate pinguinii şi actorii mari vor mai putea să dea o reprezentaţie.

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto: Dungha