(Sursa: internet)
azi nu am timp de visetimpul meu pare deja să fi trecut demult
undeva între un zâmbet fugar şi o iubire nebună
ascunsă între ierburile cerului
azi, am timp doar să mă gândesc la cum se topesc oamenii
în munţi de nepăsare,
la cum înghesuim copilăriile
într-o istorie întoarsă pe dos,
la cum transformăm poeţii în oameni monstru
pentru că nu au gândit ca şi noi cei care nu am gândit ca şi el,
la...viaţă
şi gândindu-mă aşa, îmi dau seama că în viaţă nu e loc şi timp de visare
decât dacă eşti un nebun incurabil de iubire
(în viaţă nu e loc şi timp de visare - Ramona-Sandrina Ilie)
Într-o zi ca asta, plină de căldură, de vară, de oameni şi păsări..., într-o zi de Sf. Ilie, când toţi ne uităm parcă mai mult înspre cer, într-o zi ca asta s-a născut el, poetul Adrian Păunescu, omul pe care ceilalţi oameni îl contestă. Cu ce drept? Habar nu am. Probabil pentru că e mult mai uşor să scoţi la suprafaţă mizeria decât frumuseţea, răul decât binele şi să te faci a uita că şi tu eşti om.
Azi, am găsit la Flavius pe Facebook un link frumos. La Flavius găseşti mereu linkuri frumoase. Şi, nu m-am putut abţine să nu îmi las acolo un gând.
"Ştii ce e ciudat Flavius? Că oamenii ascultă muzică privind videoclipuri şi citind cancanuri. Că oamenii citesc poezie urmărind ştiri despre viaţa unui poet. Oamenii nu mai au ureche pentru versuri şi voce! Pentru mine nu a contat niciodată culoarea, sexul, orientarea politică, sexuală, bisericească. A contat mereu ceea ce omul respectiv a aavut de dăruit: un talent deosebit şi un suflet minunat! Atât! Omul Păunescu o fi făcut greşeli. Oamenii sunt iremediabil oameni. Poetul Păunescu le-a îndreptat însă pe toate prin scriitura sa remarcabil de profundă!"
Da, se pare că ne uităm din ce în ce mai des calitatea de oameni şi ne transformăm în critici ai altor oameni care, nu întâmplător se face a fi cu mult deasupra noastră!
"La Mulţi Ani Adrian Păunescu..."aşa ar fi sunat mult mai frumos decât "Ne e Dor de Tine Adrian Păunescu!"
2 comentarii:
Servus Sandrina,
uitam de cele mai multe ori esentele... nu stiu daca asta ne vindeca de ceva sau daca e lasitate... Iata insa cum Poetul Adrian Paunescu ne aplica o lectie si ne arata ca nu suntem pe drumul cel bun si ca asta ne priveste. el a fost si a ramas "acolo". e treaba noastra ce vom face mai departe si cum vom intelege lucrurile...
Multumesc!
Cele bune!
Bună ziua Flavius...
Adrian Păunescu şi nu doar el ne "rostesc" de dincolo de noi esenţa vieţii. Se pare însă că în ţara noastră sunt destul de mulţi "farisei", iar credinţa, iubirea şi frumuseţea sunt urcate pe cruce mai des decât ne putem închipui. Cu toate acestea, pentru mulţi mesajele rămân undeva într-un spaţiu de unde nu le pot auzi sau nu vor să le audă.
Cel mai tare mă doare faptul că ne dăm din ce în ce mai des răutatea ca şi moştenire generaţiilor care vin şi nu bunătatea.
Şi eu îţi mulţumesc pentru faptul că eşti oaza de frumuseţe care ştii să fi!
Trimiteți un comentariu