Te voi iubi, până eternitatea se va sfârși! (Dialoguri cu un înger)

Nu știu unde ești. Pot doar să te simt. Și simt că sunt tristă. A nimănui. Goală. Închisă într-un cerc de întuneric. Nu mai văd nici un pic de lumină. Nu mai găsesc nici măcar o picătură de căldură. Parcă aș fi închisă într-o cameră rece, umedă, întunecată de unde dacă încerc să ies e ca și cum aș vrea să ies din mine. Sub unghii nu este var, este sufletul meu. Și mă sufoc. Mă sufoc... Și nu găsesc ieșirea. Nu găsesc vreo fereastră. M-am închis în mine cu tine și vreau să rămân acolo. Singură. Tristă. Disperată. În durerea și fericirea mea. În acel dulce amar cu tine. Să îmi amintesc toate cuvintele tale. Toate zâmbetele. Pernele aruncate unul în altul. Jocurile. Nebunia. Iubirea. Nopțile în care mă țineai în brațe și deși nu erai cu mine...te simțeam mai aproape ca pe oricine altcineva. Acum însă...te-ai închis atât de adânc în carapacea ta de singurătate și durere încât nu te mai găsesc. Am să mor iubire. Am să mor. Iar tu îmi vei fi ultima și prima amintire. Cum am să mă târăsc eu până la capăt? Voi trage de mine ca de un câine bolnav și trist. Cum voi mai zâmbi? Cum voi mai dansa în ploaie? Cum? Egoistule!!!!!!!!!!!!!!!! Ai plecat ca să mă lași fericită! Dar nu înțelegi...că fericirea mea, singura mea fericire ești...tu! Acum că știi, mai pleacă o dată! Pleacă! Pleacă știind că tu care mă iubești cel mai mult m-ai rupt în miliarde de bucăți și m-ai dat corbilor să mă sfâșie și mai mult... Nu știu unde ești!!!!! Nu știu... Și mă sufoc. Vreau să fie liniște. Vreau ca lumea să tacă. Vreau ca tăcerea să tacă. Vreau să nu mai am cuvinte să scriu. Eu fără cuvinte sunt un om gol. Dar cum să fiu, când sunt plină de tine??? Îmi ești peste tot...de la suflet la trup. Și te voi scrie fiecărei clipe de ale mele până la ultima. Și apoi am să sper. Am să sper să mă nasc într-o clipă mai bună, într-o viață mai dreaptă, iar tu Suflețel să îmi fi alături preț de o veșnicie! - Ramona-Sandrina, Dialoguri cu un înger