apus

(Sursa foto: internet)

de când mă știu, am avut încredere oarbă în oameni,
în promisiuni și iubire. mai ales în iubire!
mă îndrăgosteam subit de orice floare, gâză, adiere de vânt, bătrân sau copil
de orice vorbă caldă, pe care o luam cum era. nu o despicam în patru,
în opt, în zece, în cuvinte ce ar fi putut fi. era așa! așa cum era rostită!
îmi era drag orice om care se așeza lângă mine sau sufletul meu. preț de o clipă,
de mai multe clipe, luni, ani. niciunul însă, pentru o viață!
nu am arătat niciodată cu degetul pe nimeni. mai ales când iubea.
mă bucuram de dragostea tuturor. o luam ca pe a mea și mă emoționam.
iubeam zborul, păsările, pisicile, câinii, pâinea caldă, focul în sobă
dar mai ales, iubeam ferestrele. aveau pervaz unde îmi așezam seara, sufletul
când mai rămâneam de vorbă cu Dumnezeu și cu mine.
vorbeam des noi doi. eu și EL. foarte des.

de când mă știu, am avut încredere oarbă în oameni,
în promisiuni și iubire. mai ales în iubire!

nu am fost perfectă. nici sfântă. da de unde! în fiecare zi mai deschideam
câte un păcat cu inima sau cu fapta, cu vorba sau cu gândul
și uneori chiar mă luam cu toți sfinții de guler
dintre toți și în toate, doar bunica și bunicul m-au iubit până la capăt
fără să se lepede de mine și de dragostea mea ca de o cămașă ruptă, murdară și veche
mă îmbrăcau peste sufletul lor în fiecare zi, clipă, ca de sărbătoare
și mă închinau iubindu-mă până în măduva sufletului

apoi, ai apărut tu. știai toate acestea despre mine mai bine ca pe o poezie
m-am dăruit ție cu încrederea oarbă a unui suflet de copil.
nu ți-am cerut zilele, nopțile, lista cu femei, viața. nu ți-am cerut nici măcar iubirea.
am socotit să ți-o dau doar pe a mea. până când eternitatea ne va despărți.
nu te-am mințit, nu ți-am ascuns. mi-am permis doar să cred uneori
că există iubire și viață și în afara ta. nu există. m-am lămurit. demult.
mi-ai dat doar un nume. te-am iubit fie și numai pentru atât. era sfânt pentru mine.
cel mai sfânt. pentru că erai tu în el cu toate visele, trăirile, cuvintele și sufletul tău.
mi-am dorit doar să rămâi. să rămâi în preajma mea. să îmi pot culca bătrânețile cuvintelor
pe umărul tău. să visez cu tine că viața trece mai ușor. să povestim despre cum ne-am cunoscut.
cum ne-am iubit. cum o facem încă. și când ar fi fost, mi-ar fi plăcut
să îmi îngrop toate cuvintele alături de tăcerea noastră cea mai adâncă. și să murim îmbrățișați
în cea mai mare iubire. a noastră. dar ai plecat! să trăiești fără mine.
să mă lași netrăită cu tine. în colțul meu de lume pe care nu ți l-ai dorit.

în clipa în care tu ai ales, ai stins toate luminile pentru mine. nu mai e fir de lumină în lume,
în oameni, în sentimente. nu mai am încredere oarbă în nimeni și nimic.
nu mai am încredere în iubire. mai ales în iubire!

de azi, mi-am închis sufletul cu o mie de zăvoare. să nu îl mai ajungă  fericirea. nici zâmbetul.
nici seninul. nici o dragoste! că unde tu nu ești, nimic nu mai poate fi!
mi-ai fost apă vie și apă moartă, zâmbet, bucurie, tremur, speranța că mâine chiar poate veni
frumos, că inima chiar poate fi fericită. că poate fi  întreagă și iubită până la ultima bătaie.
ce copil naiv, dragostea asta a mea! și eu.

îmi trag peste umeri cea mai adâncă noapte. și moarte. omul tot învață, tot învață să moară
până ce moare o dată de-a binelea. și nimeni! nimeni nu îl mai poate naște. nici reînvia!
inspir întunericul până în vene. nici urmă de lumină în sângele meu.
în carne mi-a crescut doar o Biserică. să nu uit totuși de Dumnezeu.
îmi permit însă să opresc clopotele sub gene. le strâng să se fărâmițeze
nu vreau să mai ridice rugăciuni la cer. ele au murit toate cu tine. sunt îngropate
în pământul acestei iubiri. că este încă. și va fi. până ce eternitatea mă va lua.
de despărțit, ne-ai despărțit tu. că așa a vrut soarele tău de bărbat!
după care eu încă mă tot mă răsucesc! iar și iar! ca într-o rană! mereu sângerândă de azi.
mă stinge! auzi? ia soarele ăla cu tine, lumina, fericirea și viața, iar pe mine lasă-mă să apun
într-o așteptare fără de sfârșit în care am să mă gândesc mereu, mereu
la tine!!!

(apus, Ramona-Sandrina) ♥~♥

~~~

De azi, nu ai să mai vezi nici un surâs, nici urmă de fericire ca să înțelegi cu adevărat care este singura mea suferință! Poate așa, vei înțelege și care îmi este unica fericire!