cum? cum se poate întâmpla asta? cum să iubești ceva ce nu ai atins?
ceva ce nu ai văzut? ceva ce însă e sub pielea ta, în carnea ta, în sângele tău
și te răscolește ca un vis, ca un gând, ca un fior ce ți se scurge până în suflet
învățându-te în fiecare zi despre tine, despre nelimite, despre pământ și cer,
despre a respira și când nu poți face asta, despre a avea credința aceea
care mută munții neîncrederii, ai neiubirii, ai distanței și încălzește
cum? cum se poate întâmpla asta iubitul meu? cum să ne iubim atât de mult?
cum, când nu demult am învățat că iubirea e doar o fata morgana, un derviș
care a învățat să fie criminal în serie de la distanță și că eu sunt ultima naivă?!
credeam că m-am îmbrăcat în atâtea zale și scuturi încât nimeni și nimic
nu va mai putea ajunge la mine, dar tu ai găsit crevașa și ai intrat. nu?
cum? cum se poate întâmpla asta? cum ai intrat tu în viața și sufletul meu așa?
"am fost mereu acolo iubito? de ce mă cauți în exterior? nu au existat crevașe!
eu te-am încălzit din interior către exterior! sunt în tine dintotdeauna!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu