29 martie 2015

codul meu genetic

Ramona Sandrina


Iubitule!?! Sunt aici. Mai femeie decât am fost vreodată.
Și îmi vine să mușc din mine. A dor. A tine. A noi. A "t-i-n-e"!!!!
Te silabisesc în gând, în suflet, ca un soldat rănit de timp
sau netimp. Pentru că noi nu l-am avut niciodată al nostru!
Pe pielea mea e impregnată pielea ta. Ca un cod genetic.
Până şi amintirile au acelaşi ADN cu al tău. Te port în sânge,
în pântec. Te nasc şi te renasc. Te recunosc oriunde şi oricum.
Până şi în moarte când deschid ochii te văd pe tine şi înviu.
Iubitule!?! Sunt aici. Mai femeie decât am fost vreodată.


Îți amintești cum îţi spuneam:
"Să ai grijă de mine iubitule, sunt şi eu din carne şi oase
pot chiar sângera! "

Niciun comentariu: