“Te voi purta în mine ca pe o cruce de lumină, dragul meu. Și mă voi bucura că ne-am întâmplat atât de frumos…”
Azi, am deschis fereastra sufletului
meu, iar dimineața care a intrat prin ea a fost un fel de revelație.
Către mine. Eram și înăuntrul meu și în afara mea. Mi-am tras mai
aproape cănița de cafea și am zâmbit. Te-am desenat din gândurile mele
alături. Ca să îți demonstrez că, de fapt, nimic nu ne poate ține
departe unul de de altul în afară de noi înșine. Ți-am pus pe chip
soarele și în zâmbet toată fericirea. Să o ai la drum greu prin viața
fără de mine, dragul meu. Eu… eu voi deschide mereu ferestre cu dimineți
către tine. Și te voi aștepta.
***
(Sursa foto-text: WebCultura, Ramona-Sandrina)
Ai intrat în viața mea atât de neașteptat încât dacă ar fi să te asemuiesc cu ceva lumesc nu aș putea. Nu aș găsi echivalentul.
Când ai ieșit, am încercat acele
sentimente omenești de slăbiciune: disperarea și revolta! Revolta
interioară. Nu pentru ceea ce ai ales, ci pentru că nu înțelegeam de ce
ai ales așa. Nu înțelegeam atitudinea. Apoi, când lumina a intrat
suficient de mult și de clar pe fereastra sufletului meu, am înțeles că
nu trebuie de fapt să înțeleg nimic din acțiunile tale. Sau atitudinea
ta. Sau neiubirea ta. Nu a fost nimic de înțeles nimic nici când iubirea
și-a făcut cuib în sufletul meu. Pentru tine. Ea doar a apărut, a
crescut așa, mare ca o mirare nefirească și a rămas. Necondiționat.
Iubirea mea pentru tine nu a fost o
alegere. A fost o întâmplare minunată! A fost pentru că a fost. Chiar
dacă este! Nu te privește pe tine sau pe mine. Ea, oricum am alege noi,
există. Și se întâmplă. Și va viețui, în continuare, independent de ce
vom face noi ca oameni orgolioși, încăpățânați și plini de frustrări
interioare. Poate, în toată viața asta a noastră zbuciumată și
încercată, această iubire ne va fi singura stea polară și lumină din noi
care ne va proteja și ne va învăța să fim mai buni. Iubirea mea pentru
tine nu cunoaște rațiuni, deoarece nu din ele s-a născut. Te voi iubi
oriunde vei fi, orice vei face și cu oricine vei fi! Nu te-am iubit
niciodată parțial și cu jumătăți de măsură. Te voi iubi și dacă tu vei
iubi altă femeie. Nu te-am iubit niciodată pentru că tu mă iubeai. Te-am
iubit și basta! Și la fel de basta te iubesc și acum. Iubirea asta,
scumpule, are sentimente și trăiri proprii. Te va iubi doar pentru că
undeva exiști TU!
***
Aș vrea să fiu destul de înțeleaptă să
deschid ochii și să cad pe spate când un el și un alt el îmi fac
complimente, îmi duc coșul cu cumpărături și parchează mașina la scară.
Nu îmi pasă însă. Nu vreau să deschid ochii. Nu mă interesează să mă
îndrăgostesc. Înțelegi? Eu trăiesc o iubire! Poate cea mai matură, cea
mai frumoasă și cea mai mare! Nu consider că îmi limitez lumea. Consider
doar că marginea lumii mele va fi mereu sufletul tău!
Nu te judec, nu caut nici un vinovat și
nu sunt supărată, dragul meu. Te voi purta în mine ca pe o cruce de
lumină și mă voi bucura că ne-am întâmplat atât de frumos. Ca un big
bang într-un univers cu oameni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu