17 aprilie 2009

tăcându-te

între noi mereu a fost tăcere
te aud cum respiri
mă auzi cum respir
defapt
ne respirăm unul pe altul
şi tăcem

între noi se sparge aerul
într-o ţinere de mână
eu mă pierd în palma ta
tu te pierzi în palma mea
şi tăcem

între noi doi sunt mări de cuvinte
nerostite
eu mă scald în ochii tăi
tu te scalzi în ochii mei
si tăcem

între noi doi sunt prea multe:
timp, oameni, zări
întinse peste secunde infinite
la un capăt îmi eşti
la celălalt îţi sunt
tăcându-te atât de frumos

între noi doi au ales să spargă tăcerea
două lacrimi
s-au întâlnit la jumătatea unui sărut
un ţipăt scurt,
iar apoi...

tăcere! tăcere! tăcere!!!

..........................

tăcerea locuieşte în mine demult. ea tace...eu privesc. uneori doar sufletul ţâşneşte ca un ţipăt crud tăind în pleoape...lacrimi şi tăcere. între noi doar sufletele ne trăiesc ilegal.

2 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

"Între noi doar sufletele noastre trăiesc ilegal" - superb... Ai descris minunat tăcerea care se instalează, uneori, între Ea şi El...

Sandrina-Ramona Ilie ( Lady Allia) spunea...

sufletul este cel care într-o oarecare măsură nu ne aparţine. noi îi aparţinem lui. de aici ideea că iubirea se simte cu sufletul şi nu se gândeşte.
tăcerea este ceva ce face parte din iubire sau...aşa cred :).