15 aprilie 2009

constatare asupra vieţii mele



(Fotografia nu îmi aparţine. Sursa: internet)

am obosit. nu mă plâng. este o constatare. am obosit să trag aer puternic în piept - doare până în plămânii vieţii când tragi aer doar pentru a rezista, iar în rest te simţi neputincios şi inutil. doare să faci mereu acelaşi lucru. acelaşi lucru!!! să priveşti cerul şi să fi nevoit să te înfingi în pământ ca o încleştare. să priveşti în urmă şi să nu poţi face nimic. am plecat din locul în care "toată lumea era a mea" pentru că în viaţă cel mai greu este să fi singur printre cei dragi, iar asta doar pentru că am avut curajul de a fi eu însumi, de a face propriile alegeri, de a vrea ca viaţa mea să-mi aparţină. aici...lumea este cu adevărat a mea doar că nu pot să îi aşez flori în fereastră, nu pot să plantez copăcei în grădină, nu pot decât să mă bucur că suntem sănătoşi şi să sper că va fi bine, că într-o zi vom avea un loc al nostru - un loc în care să îmi văd fata crescând, unde să pot să mă bucur de paşii ei frumoşi, de zborul ei....un loc unde să pot să îi ofer ceea ce îi va face drumul mult mai uşor - un loc "acasă"! da...va fi bine. undeva în suflet eu ştiu că e o mare minciună. nu e bine. nu are cum să fie bine. a supravieţui nu e bine, decât atunci când ştii că lupta are un sens. unii spun că lupta mereu are un sens. prostii. morile de vânt, trasul de aer în piept şi mersul cu gleznele inimii scrântite nu e un sens. e o tragedie. la fel şi mersul în genunchi sau târâş printre indiferenţa unora. cum am spus, nimic nu doare atât, decât să fi singur printre cei dragi pentru că întotdeauna ai dorit să fi tu însuţi şi nu prelungirea viselor altcuiva. regret. regret că acele vise nu au fost împlinite, deoarece acest fapt m-a învăţat pe mine să umblu apăsat şi să uit că oamenii uneori ar trebui lăsaţi şi învăţaţi să zboare.

5 comentarii:

Anonim spunea...

Esti o minune, sis, esti minunea la care ma intorc de cate ori obosesc si eu. Plang si ma doare dorul de tine.De ce o distanta atat de mica trebuie sa ne desparta atata timp? Ma apasa sufletul ...impinge cu pumnii sa iasa , sa respire singur.Cat o sa-l mai pot tine inauntru? Cat o sa mai reziste sa stea inchis?
TE IUBESC, SIS!

oana spunea...

lupta prietena draga,pt tine si ingerii tai!Infrangerea e pentru cei slabi iar tu esti puternica...
Sunt momente in viata cand sufletele ne sunt atat de grele incat am dori sa aruncam greutatea ce le apasa.Nu face asta!Imparte tuturor cate putin si iti va fi mai bine.
Lasa trecutul,traieste azi si acum.

Sandrina-Ramona Ilie ( Lady Allia) spunea...

Draga mea surioară...şi tu îmi eşti una dintre minunile cele mai iubite şi mai frumoase pe care mi le-a dăruit viaţa!
Eşti o minune de femeie, de om, de soră şi sunt atât, atât de fericită să te am alături de sufletul meu în viaţa asta!

De ce distanţa ţine oamenii departe?
Din cauza problemeleor din viaţă, din cauza banilor, din atât de multe cauze încât...
Dar ştii ce sis? Le trecem noi şi pe astea!
Îţi aminteşti când ne-am cunoscut? Atât de multe dureri, tristeţi, amărăciuni, încât nu puteam nici măcar respira. Nici tu, nici eu...
Dar...le-am învins, le-am trecut şi oarecum le-am depăşit!

Sufletul sis ne apasă fără să vrem. Ne lasă fără aer, ne ţine de gât uneori...ne înăbuşă, dar lasă-l să ţipe uneori, lasă-l să ţipe!

Sis...şi eu TE IUBESC!
TE IUBESC şi mi-e dor de tine, de glasul tău liniştitor, de zâmbetul tău, de "soarele tău blond"...(cum îţi alint eu părul tău frumos),...de gingăşia şi frumuseţea cum doar surioara mea poate să le aibă!!!

Sandrina-Ramona Ilie ( Lady Allia) spunea...

Oana...mi-ai fost alături ca prietenă aşa cum multe persoane nu au ştiut şi nu au simţit să-mi fie sau să-mi rămână, iar eu îţi mulţumesc nespus pentru prietenia care s-a născut între noi în clipe atât de grele şi încercate pentru tine, fetiţa şi soţul tău!

Tu şi mica mea balerină cu ochi de căprioară veţi fi mereu dragele mele!

Nu am să cedez draga mea...nu am să cedez! Chiar dacă aş vrea, habar nu am cum să fac asta... Cred că m-am născut cu picioarele înainte :), pentru că nu ştiu decât să merg înainte orice ar fi...

Vă îmbrăţişez cu mare, mare drag!!!

Îţi mulţumesc pentru fiecare mail, pentru fiecare încurajare şi gând bun şi să dea Dumnezeu să ţi se întoarcă toată bucuria şi fericirea înmiită!!!

loredana spunea...

parca ar fi un roman....
Cu respect,Loredana