A fost...intr-un nefericit Ajun de Craciun.
Nu am crezut niciodata pana atunci ca Ajunul Craciunului poate sa doara de frumusete - frumusetea traita intr-o singuratate in doi...
Doi nu ar trebui sa insemne niciodata singuratate!
Doi nu ar trebui niciodata sa insemne disperare!
Doi nu ar trebui niciodata sa insemne lacrimi!
Doi ar trebui sa fie dragoste!
Doi ar trebui sa fie respect!
Doi ar trebui sa fie intelegere si ingaduinta!
Doi nu ar trebui sa fie cadere si genunchi ci zbor in doua suflete!
Era seara, iar afara fulguia incet si frumos. In mine fulguia greu si rece. Nici nu imi mai amintesc cate bucati de gheata mi se lipisera asemeni unei incrancenari de inima si intrebau: de ce?
Mi-am zis..."nimeni nu merita sa fie singur. nici macar eu..." si am apasat butinul de "power" al compuerului. Niciodata nu m-am bucurat atat de mult sa-i aud huruitura infundata. Parca ar fi impins singuratatea putin mai departe si mi-ar fi dat "buna seara". Am zambit! Cred ca incepeam sa innebunesc personalizand computerul, dar...nu ma mai interesa.
Am inceput sa navighez pe internet cautand...Christmas Scene.. si cred ca asa a fost sa fie: o melodie de fundal inceata "Silent Night", un efect java care imprestia peste ecran o ninsoare alba si frumoasa si... tabloul acela...
Prima data a fost lacrima, iar apoi mirarea!
Mirarea aceea fara aer, fara clipire, fara intrebari, fara... doar mirare.
Mirarea ca asa ceva exista, mirarea despre cum poate cineva sa redea asa ceva atat, atat de frumos, de plin de culoare, de iubire...
Caldura, atmosfera si frumusetea din fiecare tablou se rasfrangea pana dincolo de ele, dincolo de granite, de timp... pana in suflet!
Dupa lacrimi si mirare a urmat zambetul! Un zambet larg de bucurie, de implinire oarecum, un zambet cu bujori de drag in obraji, iar ochii imi erau plini de sclipire - imi amintesc ca nu ma mai saturam! Winter Cottage...
Apoi, a fost linistea si fericirea ca l-am gasit din intamplare sau nu...intr-un Ajun de Craciun in urma cu patru ani.
De atunci imi insenineaza mereu viata si visele, iar eu il las, pentru ca imi plac visele mele in mijlocul culorilor lui...!
Tablourile apartin in totalitate pictorului Thomas Kinkade!
Vizitati pagina sa personala si cumparati un cadoupentru sufletul dumneavoastra si pentru familie!
The painting belong to Thomas Kinkade entirely!
Please visit the artist homepage:
www.thomaskinkade.com
and buy a unic gift for your heart and family!
Thomas Kinkade este cu adevarat un pictor al luminii, iar asta, deoarece prin lucrarile sale ne ajuta oarecum sa ne regasim, sa vedem dincolo de noi...in noi!
El nu picteaza...el inmoaie penelul in dragoste, in amintiri, in frumusete si ni le reda intr-un mod unic!
Multumesc Thomas Kinkade!
Vizitati pagina sa personala si cumparati un cadoupentru sufletul dumneavoastra si pentru familie!
The painting belong to Thomas Kinkade entirely!
Please visit the artist homepage:
www.thomaskinkade.com
and buy a unic gift for your heart and family!
Thomas Kinkade este cu adevarat un pictor al luminii, iar asta, deoarece prin lucrarile sale ne ajuta oarecum sa ne regasim, sa vedem dincolo de noi...in noi!
El nu picteaza...el inmoaie penelul in dragoste, in amintiri, in frumusete si ni le reda intr-un mod unic!
Multumesc Thomas Kinkade!
4 comentarii:
Mie imaginile mi se par o chintesenta a kitsch-ului.
Da' ma rog, nu trebuie sa fiti de acord cu mine :)
Bineinteles ca nu :), asa cum despre gust si kitsch se poate deschide un topic aparte in care ar fi chiar interesant sa iti citesc parerea :).
Kinkade e remarcabil si nu imi amintesc nici un alt pictor sa ma fi impresionat atat de mult sub anumite aspecte pe care Kinkade le-a atins.
o zi frumoasa iti doresc!
Ca de fiecare dată, gusturile nu se discută. Mie mi-a plăcut postarea, nu sunt pictor - aşa că nu mă pot pronunţa în legătură cu valoarea lor artistică. Aşa că nu pot să spun "kitsch" sau "capodoperă". Plăcute privirii...
Mulţumesc din suflet Lisandru. Ca de obicei, ai cuvintele calde şi sufletul frumos.
Eu personal, chiar de aş fi critic nu aş îndrăzni vreodată să împart arta în două.
Arta, la urma urmei este în ochii privitorului şi fiecare privim din alt unghi.
Eu iubesc Rembrandt, Klimt..., apreciez Picasso, dar oricând m-aş bucura să am aproape vederii un Kinkade!
De ce?
Pentru că el îmi pătrunde prin frumuseţea mesajului în suflet,în amintiri, în cele mai uitate cotloane ale inimii şi mă bucură, mă emoţionează şi îmi aduce linişte şi fericire de fiecare dată!
Pentru mine Kinkade este o Binecuvântare!
Trimiteți un comentariu