- iubito, ce ai vrea sa facem in noaptea aceasta alba?
- sa desenam ingeri! sa facem ingeri in zapada, iar apoi sa tacem!
- sa tacem iernii?
- sa ne tacem noua pe pleoape, pe buze. sa ne iubim alb.
- dar din priviri de ce ti se topeste zapada?
- acela e doar un prim fulg!
ai zambit si egoist l-ai cules.
sa nu mi se topeasca pe obraji - mi-ai spus.
m-ai dezbracat frumos de aripi, de ganduri, de temeri si m-ai conturat cu mainile tale, cu privirea, cu buzele pana cand amandoi am devenit aceeiasi cu iarna - noi doi si o noapte frumoasa si alba care canta.
cand ne-am ridicat, in zapada stateau cuminti doi ingeri si se tineau de mana.
te-am privit.
- de ce ti se topeste zapada din priviri? te-am intrebat.
- e fulgul de la tine! cred ca vrea acasa!
ai luat lacrima pe deget si ai asezat-o pe obrajul unui inger din zapada.
- asa, acum e acasa!
- da..., acum stiu de ce plang ingerii!
- de ce?
- din prea multa iubire!
ai zambit.
in zapada stateau cuminti doi ingeri si se tineau de mana.
numai ingerul tau...plangea!
2 comentarii:
ce frumos!!!
multumesc olgina si...te mai astept. sper sa fiu unul dintre oamenii care "nu mai au scapare" de tine :).
te-am citit. esti un om frumos si deosebit. ma bucur ca ne-am intalnit in multitudinea de oameni :).
Trimiteți un comentariu