21 aprilie 2010

iubirea mea nu dă rest şi virgule

taci, dar eu te simt cum mă priveşti peste umărul sufletului
îţi aud până şi zâmbetul
când zâmbeşti în mine se scutură toţi clopoţeii de rouă
şi inima îmi tremură
ca o placă de pick-up

tăcerile tale sunt cele mai minunate scrisori de iubire,
iar eu le strâng în mine
ca într-o cutiuţă poştală în care aş putea aduna toată lumea
prin tine

când mă privesc în oglindă te zăresc cum mă iubeşti prin ochii mei
şi străluceşti
eşti mereu aici, ascuns în făptura mea, iar eu te recunosc prin
fiecare gest
al mâinilor mele,
al buzelor,
al tremurului,
al vocii
nu înţelegi?

eu nu trăiesc niciodată suspendată între două lumi chiar dacă
graniţa aşa arată
nu iubesc cu rosturi
iubirea mea nu se divide, nu se împarte
şi niciodată nu dă rest şi virgule
pentru că nu e număr par,
nu e număr impar,
nu cunoaşte matematică sentimentală
şi nici geometrie cu triunghiuri
e doar iubire...

nu contează dacă într-o zi impară o altă femeie
îţi va pune sacoul pe umeri
nu sunt eu aceea
eu nu număr!
iubirea mea nu se îndoieşte
iubirea mea nu dă rest şi virgule
e doar iubire...

nu înţelegi?
eu te recunosc prin
fiecare gest
al mâinilor mele,
al buzelor,
al tremurului,
al vocii
când mă privesc în oglindă te zăresc
cum locuieşti în mine ca într-o linişte fără valuri!

4 comentarii:

Matilda spunea...

Ei, draga mea, tăcerile pot însemna şi renunţare...

Sandrina-Ramona Ilie ( Lady Allia) spunea...

Da, înseamnă, dar iubirea trebuie să se bazeze în primul rând pe încredere oricât de multă tăcere există. Totuşi, în cazul de faţă tăcerea este implicită privirilor...înlocuieşte cu gingăşie cuvintele lăsând loc doar de îmbujorare :).

cora spunea...

Lady Allia ,poezia asta e superba....o imbratisare de la mine...

Sandrina-Ramona Ilie ( Lady Allia) spunea...

Mulţumesc Cora pentru fiecare cuvânt pe care mi-l dăruieşti...