era într-o noapte de vară
noaptea aceea când scoţi sufletul din tine
şi-l pui alături la taclale,
iar el acceptă ştiind că oricum tăcerea
va fi primul şi ultimul cuvânt
ce aş putea eu să-i spun sufletului, iar el să nu ştie?
poate aş putea să-i descriu înfiorarea
pe care pielea o simte
la o adiere,
la o privire,
la gândul că mi te plimbi pe şira spinării
poate aş putea să-l învăţ să guste vată de zahăr
făcută din norii de ploaie
de deasupra privirii
şi să construiască dintr-un puzzle de viaţă
curcubee ştirbite?!
el surâde şi tace. ia o înghiţitură din mine
şi mă serveşte la Dumnezeu alături de un cubuleţ de pâine
apoi pleacă,
iar noaptea aceea a început să plouă cu îngeri
erau peste tot. am cules şi eu câţiva şi i-am pus în fereastră
ca pe o floare de "nu uita"
şi uneori, când îmi scot sufletul la taclale în nopţi de vară
fără cuvinte,
ei se aşează peste noapte şi strălucesc
arătându-mi mereu nordul din puterile mele
11 comentarii:
"noaptea aceea când scoţi sufletul din tine"...
E cam greu să mai spui ceva... Felicitări, Lady Allia...
Mereu prin preajmă...şi descoperind asta e greu să mai spui ceva :). Mulţumesc !
"erau peste tot. am cules şi eu câţiva şi i-am pus în fereastră
ca pe o floare de "nu uita"
şi uneori, când îmi scot sufletul la taclale în nopţi de vară
fără cuvinte,
ei se aşează peste noapte şi strălucesc
arătându-mi mereu nordul din puterile mele "
Datorita lor stim si noi straluci. Ce ne-am face fara ei, ce m-as face eu fara un inger ca tine? Pentru cativa ingeri din viata mea traiesc si eu,voi doua sunteti 2 dintre cei 5, fara voi nu as putea respira sau privi inainte cu drag.
Sunt nopţi în care sufletul simte nevoia să-şi mai tragă sufletul, atunci ne întreabă despre ploi şi despre fluturi...
Felicitări, draga mea !
@ Lili..., viaţa înseamnă cu adevărat oamenii minunaţi de lângă noi care ştiu să ne zâmbească, să ne întărească, să ne ridice, să ne iubească. Cred că defapt minunea vieţii aceasta este.
Şi tu eşti una din minunile mele iubite!
@ Matilda...mulţumesc pentru mai mult decât poate crezi că dăruieşti :).
Mi-e greu sa comentez pe marginea unor asemenea versuri pline de simtire launtrica!
In acele nopti de care vorbesti, poate toti simtim la fel dar nu putem descrie precum Lady Allia, frumusetea acestor simtiri!
O seara minunata!
Nea Costache...sărut obrajii! Vă mulţumesc!
La talentul pe care il ai pacat ar fi sa nu arunci un ochi aici : http://chinezu.eu/2010/04/21/concurs-de-debut-literar-pentru-cei-care-mai-vor-sa-scrie/
Îţi mulţumesc pentru încrederea în textele mele şi pentru tot ce eşti ca şi om dincolo de blog sau monitor. Un prieten pe care ar trebui să-l aibă mulţi. Mulţumesc.
Cred însă că nu am cum să ajung la Bucureşti de data asta, dar lansarea am să o fac cu siguranţă ştim noi unde :).
Aştept toată familia Braşov. Sunt convinsă că şi Augusta mea va găsi în prinţesa ta o prietenă :).
Mi-e sufletul plin de bucurie si de emotie tremuranda de fiecare data cand exista un dialog intre noi, fie el si virtual. A cata oara sa iti multumesc?
Noi sa fim sanatosi!
:) de data asta m-am roşit. Mulţumesc şi eu!
Trimiteți un comentariu