mormântul

mă răsuceam în dreapta şi în stânga
sub mine mustea pământul a lacrimi şi tristeţi
părea un mormânt
răsărit acolo demult, pe când am început
să mă îngrop încet, încet de vie
împreună cu toate visele mele despre mine

lângă mine sunt frânturi de copilărie
călcată sub tălpi şi strânsă în pumni de oameni
de oameni mari şi revoltaţi
de curcubeele mele cu mai multe nuanţe,
de visele mele mult prea înalte,
de părul meu scurt, de hainele rupte
şi zâmbetul larg ce îmbrăţişa viaţa
de la dreapta, la stânga
ca pe o mamă
ce uitase parcă să mă nască de tot
(încă mai fac asta..., încă mai cred în placentă)

mă răsuceam în dreapta şi în stânga
sub mine musteau anii ce m-au risipit ca pe un fugar
fără casă către niciunde
azi, îmi culeg câţiva ani, câteva vise şi un curcubeu frânt
le presar de la stânga, la dreapta
de jur împrejurul vieţii mele
şi încerc să mă nasc împreună cu unele vise despre mine

lângă mine, prinde aripi o copilărie cu vise până la cer
şi curcubee în cele mai nemaivăzute nuanţe!