sufletar

 (Sursa: internet)

în fiecare zi,
mai moare o păpuşă în mine

vântul îmi suflă de pe suflet
ultimele şoapte ţie,

cuţitul se răsuceşte şi mai tare
sub piele

sunt un "sufletar"
unde visele stau ţintuite de aripi

păşesc în noaptea aceasta groasă
fără umbră iubite,

am închis şi ultima fereastră către tine
printr-un cuvânt

şi, 
mă zidesc,
mă zidesc,
mă zidesc

în iubirea mea precum Ana

Culorile lui Dungha

pendulul canta
verzi cu nopti cu stele moi
frunzele soptesc

Seara asta este mai altfel. Mai tăcută. Poate şi pentru că se apropie iarna. Ajunul Crăciunului. Poate şi pentru că mie îmi place seara în mod deosebit. Seara, totul devine mai frumos. Alte culori. Alte sunete. Din fiecare casă se ridică câte un firişor de lumină plăpând, iar de dincolo de ferestre, siluete stau la mese, dansează, râd. Totul devine un fel de film cu încetinitorul. Te poţi bucura de el. Maşinile şi zgomotul pare şi ele să adoarmă încet. Ici şi colo se mai aude câte o pasăre. Adierea vântului. Copacii care foşnesc. Iar aerul, aerul miroase a zăpadă. Seara aceasta însă, e altfel. Auziţi, de departe se aud sunete de clopoţei...Sau să fie doar un vis?

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto şi haiku: Dungha    

Inutilitate

 (Sursa: internet)

câtă zăpadă sub suflet
şi câţi nămeţi de teamă şi de frig
aduce vântul din direcţia nordului meu
steaua mea polară e doar în vise
inima mea, adună încă o iarnă,
încă un ţipăt nerostit vreodată
am să adorm aici, în mijlocul acestui câmp
gol unde toate vrăbiile mi-au murit
voi rămâne aşa
sub gheţuri, nu se mai simte nimic
decât, cum îţi îngheaţă sângele
şi simţurile

(dar sufletul? sufletul iubeşte şi visează fără sânge!
transformă-te în tărâmul gheţurilor, dar el, el, tot va rămâne
să te încălzească toate eternităţile!)

...........

Ce vreau să spun este că sunt omul extremelor...cald-rece, entuziasm-tristeţe, cer-pământ, zâmbet-lacrimi, utilitate-inutilitate. La mine totul e la maxim sau nu este. Nu suport jumătăţi de măsură. Decât să fie doar de dragul de a fi, mai bine deloc. De aici şi toate sentimentele acestea care uneori înăbuşesc. Contradictorii. Antitezele din mine.

Nu prea am aşteptări. Poate e bine. Poate e rău. Nu ştiu. Ştiu doar că uneori mă simt om. Iremediabil om. Atunci îmi vine să urlu. Ca şi acum. Mă închid apoi în mine. Într-o cochilie a întrebărilor, a gândurilor. Un labirint în care uneori mă pierd. Când eşti atât de singur încât singurătatea te taie până la oase, totul capătă alt sens. Acum însă, mi-e atât de neclar tot. Confuz. Acum nici măcar nu pot fi o extremă. Asta mă face să mă simt inutilă. Nu pot fi nimic. Uneori, când suntem în astfel de stări aşteptăm un sunet, un gest mărunt, un zâmbet, un semnal de fum...cât un bob de nisip..., dar pentru noi atât de însemnat.

Am să lipsesc o perioadă de pe blog. Poate fi câteva zile, poate fi mai mult. Iubesc prea mult să scriu ca să pot sta departe prea mult. Altfel, probabil ar fi pentru totdeauna. Dar eu nu cunosc cuvântul, decât dacă e vorba să fiu lângă cineva. Ştiţi voi..., până la capătul capătului.... Defapt voi lipsi de pe internet. De tot ce a devenit o stare de a fi pentru mine. De prieteni. De, da. Oricum, pe 6 voi fi online. Este seara lui Ştefan, iar eu...nu cred că voi putea sta departe. Sau cel puţin nu am să pot sta departe de a-l asculta. regret doar că nu pot să-i ţin galerie. Eu stau doar aici, pe băncuţa sufletului, ţin pumnii şi strig tare: "Hai Ştefan! Hai Ştefan! Fi tu!".

Pe curând dragii mei...

azi nu pot să strig cuvinte

(Sursa: internet)

şi, din mine, tocmai au zburat cocorii
albaştrii spre un cer sângeriu
au ţâşnit din piept
ca şi când
eu nu aş fi fost acolo cu ţipătul
îngheţat în mine

şi nu,
nici azi nu pot să strig cuvinte
numai tăceri,
tăceri amare
şi,
atât

Brazi în Picătura de vopsea

Şi, câtă toamnă în jur! Câtă toamnă în mine. Sufletul se apleacă sub atât de mult ruginiu. Şi galben. A aminti, amintiri. Din suflet se ridică spre cer copaci goi. Şi tot de acolo, brazi. Brazi înalţi şi verzi. Speranţe. E ca şi cum te-ai găsi pe tine în tine. Arar, dar frumos. Brazii, îmi amintesc mereu de iarnă. Nu de cea geroasă. De cea caldă. De aia plină de lumină şi globuri. Chiar şi vara. Brazii sunt sufletul poveştilor mele. Din ei se nasc toate. Şi tot în ei adorm spiriduşi şi gânduri. Apoi, din nou galben. Să putem visa aproape în sepia...

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia
 

Duşca - Picătura de vopsea

blazon fluturat
adunare timida
doar noi printre noi

Şi aşa, în fiecare zi, nea Petre se oprea la birtul de lângă casă. Nu stătea mult. Doar cât să îşi înnece amarul şi frustrările. Dacă ar fi fost să le înnece pe toate nu ar mai fi ieşit, dar aşa, el amăgea sufletul. Măcar ieşea zâmbind. Tanti Ioana nu merita să îl vadă altfel. Ea îi dăruise patru prunci frumoşi şi mulţi ani de căsnicie. Unii nici măcar nu ştiu că o căsnicie poate dura atâta. Cât aproape o viaţă de om. Dar a lor dura. Mereu se vedea cu Vasile. Om bun. Îl cunoştea dinainte să ştie a vorbi. Petre fusese cândva om mare. Respectat. Avusese şi multe responsabilităţi. Şi mulţi oameni de făcut oameni. Dar cine îşi mai amintea? Nici măcar statul pentru care îşi rupse oasele şi sufletul în două, în trei, în zece, în sute. I-a luat de la o vreme şi picătra de onoare ce şi-o mai permitea. Mai dădu o duşcă pe gât. Mai bine nu ar fi ştiut nimeni vreodată că prin mâinile şi sub fruntea lui trecuseră cândva armate întregi de oameni. Se ridică. Vasile salută ca de obicei: "Sara bună să ai dom' Maior". Maiorul, zâmbi. O să aibă când o vedea ochii Ioanei.

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto şi haiku: Dungha      

Picatura de vopsea - 53 - FOCSANIUL Ramona Sandrina Ilie

M-am născut la Oradea, într-o zi de iarnă, undeva prin februarie 1977. Nu aş fi crezut vreodată că voi iubi un alt oraş la fel de mult. Totuşi, s-a întâmplat. Focşaniul! Focşaniul a fost dragoste la prima vedere. Acum ştiu însă că mai mult nu se poate iubi un loc. Aici, pe aleile lui a făcut fiica mea Augusta-Maria, primii ei paşi. Aici mă simt acasă. Sufletul meu la fel. Astfel că, locuiesc în Focşani din 2006. Emoţiile mele locuiesc şi ele cu mine. Iar eu în ele. Nedespărţite. Am mai multe pasiuni, dar cele mai apropiate mie sunt scrisul, fotografia şi ascultatul muzicii. La scris, cred eu sunt mai pricepută decât la fotografie. Totuşi, fotografia e o altfel de iubire. Deci, am să vorbesc despre fotografie. Aici, la Dungha, este la ea acasă.

Fotografia, pentru mine, este o stare de spirit, o altfel de poveste pe care noi o ducem în timp şi chiar dincolo de el. Fotografia e cea care poate păcăli timpul. Îl fură şi îl întinde peste o bucată de hârtie, iar apoi ne-o dăruieşte nouă. Să vedem cine suntem. De unde venim. Ce am fost. Este aceea emoţie pe care sufletul nostru o simte, iar ea, fotografia poate să o redea. O formă de comunicare cu gândurile, simţurile, trăirile noastre. Cu noi înşine. Iubesc să fotografiez copacii, cerul, natura, păsările. Totuşi, pentru mine fotografia înseamnă oamenii. Cei din ea şi de dincolo de ea. Amintiri dragi, ipostaze, gesturi, mirări, zâmbete, lacrimi, culori, copilării, adolescenţe, naştere, bătrâneţe..., cum spuneam, amintiri.

Îmi amintesc că tata avea un aparat rusesc, negru. Era într-o husă neagră de piele groasă şi tare. Mi-a plăcut de prima dată când l-am ţinut în mână. Avea soluţii de developat şi extrem de multe fotografii alb-negru. Stăteam ore în şir şi le admiram. Le aranjam cerc în jurul meu şi ştiam totul despre fiecare dintre ele. Erau multe chipuri în acele fotografii. Oameni prinşi în timp. Oameni dăruiţi. Oameni daţi mai departe. Fiecare într-o anumită stare. Atunci am înţeles valoarea fotografiei, dincolo de sentimentul care ţi-l oferă. Fotografia este singura care, aşa cum am mai spus, poate să se joace cu valoarea temporală. Este singura care poate ţine timpul în loc sau poate să sară din trecut în prezent, din prezent în viitor. Atunci am înţeles că aşa o pot ţine pe bunica mereu aproape. Şi pe bunicul. Şi pe mama. Pe tata. Momentele alături de fraţii mei. Prin fotografie, bunicii mei nu au murit. Sunt mereu aici. Bunicii nu mor. Tot atunci mi-am dorit să am şi eu un aparat al meu. Cu care să fiu prietenă bună. Să ne cunoaştem şi să ne înţelegem.

Tot mai cred că Sony al meu mă cunoaşte mai bine decât îl cunosc eu. Reuşeşte să facă fotografiile ba mai înainte, ba mai târziu decât îmi doresc şi, de cele mai multe ori, mai bine decât le-aş fi făcut eu :). Am făcut multe fotografii împreună. Fetiţa mea a avut fotografii din fiecare săptămână a vieţii ei. I-am surprins orice mirare, orice zâmbet, orice pas. Pentru mine, acesta este punctul culminant al fotografiei. Al fotografiei mele. Îmi plac copacii. Defapt îi iubesc. Am fotografiat mulţi. Aşa ne apropiem noi unul de altul. Apoi, ne rămânem. Iubesc cerul şi norii, pentru că sunt o visătoare convinsă. Îi fotografiez în cele mai ciudate ipostaze şi mă bucur de fiecare pată albă pe o mare albastră. Mi se pare o tablă imensă pe care o mână de artist pictează cu vată de zahăr.

Iubesc Focşaniul. Şi el pe mine, deoarece îmi arată ceea ce alţii nu reuşesc să vadă la el. Sau nu pot. Sau li se pare prea banal. De câte ori ţin aparatul în mână am emoţii. Tot de atâtea ori îmi amintesc de aparatul tatei. De fotografiile mele stângace. De bucuria pe care o simt când le privesc de zeci de ori pe fiecare. Acum, timpul poate să zboare. Unde vrea şi cât vrea. Eu tot i-am furat câteva clipe veşnice cu ochiul unui aparat de fotografiat şi le-am aşezat frumos într-un album de suflet. De acolo, nu va mai putea zbura, iar eu am locurile şi oamenii mei dragi şi frumoşi alături, pentru totdeauna...cu aproape toţi paşii, toate zâmbetele, lacrimile şi mirările lor!

Ramona Sandrina Ilie
în Picătura de Vopsea la,
Dungha

Gânduri...

(Sursa: internet)

Ce zi nebună. Am uitat până şi gustul culorilor. Al sunetelor. Câteodată, fără să vreau mă reântorc. Mereu acolo. În hăţişul acela groaznic unde îmi vine să urlu. Nici măcar în cuvinte nu mai cred. Până şi ele pleacă uneori. Pleacă şi tac. tac ca naiba. Şi dor în tăcerea lor. Aş vrea să plec. Undeva unde e multă linişte. Şi apă. Şi munte. Şi pădure. Doar eu şi Augusta. Uneori visez cpă nu suntem numai noi. E o siluetă. Care ştie zâmbi şi iubi până în adâncul oaselor. sau poate e doar închipuirea mea. Sau teama. Teama de a nu ştii cum e. Să nu fi singur. Când afară urlă câinii, iar frigul te taie în două. Citesc şi scriu. Dar totul e pe dos. Cum se face oare că eu sunt în cădere liberă şi nu e nimeni aici să îmi întindă măcar un zâmbet? Câteodată, chiar îţi vine să joci baseball cu tot şi toate.

Noapte bună...

celui ce nu va fi să fie

 (Sursa: internet)

era o zi cu un cer amar
atunci
îmi luasem sufletul la plimbare
ca şi cum ai trage după tine
un câine
trebuia să înveţe odată,
odată,
o dată pentru totdeauna!
el însă căuta şi în clipele alea
printre fierea norilor
şi tăişul pietrelor
respira şi aştepta să se despartă
apele tristeţilor mele
şi să apari

când ai apărut,
nici măcar nu ştiam culoarea ochilor tăi,
(privirea aceea de unde a mea îşi va culege
toate dimineţile cu tine)
îţi auzeam doar vocea
mi-a fost de ajuns să simt sub inima mea
cum tremură pământul
şi vin în zbor de vise primăveri peste primăveri

nu am să te păstrez femeii din mine, iubite
am să te las lor,
tuturor anotimpurilor care-mi vor aduce sufletului
gustul tău, clipei neclipe
ar fi ca şi când aş vrea să închid cerul în colivie
cerul în colivie

eu doar te-am înrămat în mine
pentru totdeauna
şi te privesc cuminte în timp ce alte lumi tremură
sub ochii mei
olăresc clipe ce nu vor fi să fie vreodată
le trăiesc cu tine în toate câmpurile mele de maci
zidesc oameni în jur
să te pot ţine în braţe preţ de un gând cu noi

din când în când,
ies afară şi las toţi lupii din mine să urle
paşilor tăi,
apoi, mă învelesc în vocea ta şi adorm

E frumos prin oraşul sufletului, toamna!

În seara asta am să mă plimb din nou peste tot cerul meu. Nu ştiu ce voi găsi. Nu caut nimic. Demult. Dar uneori descopăr noi lumi. Nu am să fac gălăgie. Nu am să strig. Nu am să plâng. Vreau doar să-mi iau gândurile la plimbare peste tot. Să le pierd. Să le regăsesc. Undeva, în mijlocul lui aş vrea să mă opresc. Să urc într-un carusel de vise. Desculţă. De tot şi toate. Gândurile vor fi departe. Se vor scălda în alte ape. Acolo, desupra lumii am să deschid larg braţele şi am să ating aerul. Cât de goale îmi sunt palmele fără atingerea ta. În ele ţi-as strânge mângâierea. Dar tu nu ştii. Eu strâng pumnul încet şi-i şoptesc numele tău. Nu îl aud decât îngerii. Aerul. Şi sufletul meu. El tresare. Se cutremură. Mâna mea închisă se aşează pe piept. Sufletul tace. Cum poate un om să-ţi adoarmă toate neliniştile doar fiind... Zâmbesc. Nu am să deschid pumnul niciodată. Mi-e teamă că ai să-mi zbori. Nu din pumn. De pe suflet. Caruselul se opreşte. Gândurile se întorc din apele lor. Nu mai sunt desculţă. Lumea a revenit. E atât de mult zgomot. Tu eşti acum acolo, în lumea ta în care eu nici nu exist. Doar în pumn strâng un vis şi în suflet. Şi lumea s-a liniştiti ca prin farmec. Zâmbesc. E frumos prin oraşul sufletului, toamna!

Visând, vise...

 Pentru că v-am obişnuit să visaţi alături de mine...



câte dimineţi goale am cules în suflet, câte seri şi nopţi
fără pasul cald al privirii tale peste toată fiinţa mea
pământ de gânduri şi apăsări
nimeni, nimeni să pună o haină de zâmbet peste umeri,
în timp ce lumea se crăpa în mii de bucăţi,
departe,

încă mă adun din toate colţurile lumilor mele
încă învăţ să strig dimineaţa pe nume
încă învăţ să mă las iubită
de tine,
omul care nu vei avea vreodată un nume

 (Sursa: internet)

Poemele mele, prin ochii ei...

Aşa, mă bucură pe mine Blue a mea... Dăruindu-mi mereu nişte clipuri delicate textelor mele. Mulţumesc, draga mea...

Good Will Hunting

(Sursa: internet)

Îmi place atât de mult acest film... Este deosebit. O lecţie despre prietenie, despre iubire, despre încredere. Iubirea lui Sean (Robin Williams) pentru soţia sa m-a bucurat şi m-a emoţionat. Mi-a confirmat ceea ce eu credeam deja. Să iubeşti înseamnă să poţi trăi alături de cineva cunoscându-i imperfecţiunile. Tu pe ale lui, el pe ale tale, dar totul să fie perfect. Da... Vă las în compania unui pasaj de suflet...

Gânduri în noapte - Bileţelul al optulea...

(Sursa: internet)

"Ceva în ochii tăi mă face să îmi doresc să mă pierd...în braţele tale. Este ceva în vocea ta care îmi face inima să bată repede. Sper ca acest sentiment să-mi fie până la capăt. ... Mă simt ca acasă,.. ca acasă pentru mine. Simt că m-am întors în întregime de unde am venit. Mă simt ca acasă... sunt din nou acolo de unde aparţin... ".

Şi zâmbesc. Şi eu mă simt acasă. Ori de câte ori aştept să apari. Aer. Atât de mult aer!!! Şi mă simt acasă când îţi simt privirea mângâindu-mă, alintându-mă, zâmbindu-mi,..., iubindu-mă. Aşa arată răsăriturile perfecte. Ca tine. Cu tine. Şi cine ar fi crezut că soldaţii răniţi ai iubirii se pot întoarce de pe fronturi reci? Cine ar mai fi crezut în minuni? În linişti?! Nu ştiu care pe care a vindecat sau doar s-a întâmplat să ne trezim fără răni. Ştiu doar că vocea ta întoarce cheia în inima mea de fiecare dată. Mă trezeşte. Mă simt vie şi fericită. Dezmiardă, cutremură, bucură. Inima ta este locul unde am găsit în sfârşit casa. După atâta timp. Începusem să cred că nu mai sunt poteci frumoase în viaţă pentru mine. Şi m-am nimerit în mijlocul celui mai neaşteptat drum. Acela către tine. Către "acasă"...acel loc unde sufletul meu e atât, atât de bine. Nu aştept nimic. Decât să fi! Şi, să zâmbeşti. Îmi e atât de cald în suflet când zâmbeşti. Atât de cald...

Gând rotund

(Sursa: internet)

Nu ştiu, chiar nu ştiu ce se întâmplă, cu mine. Toate lumile mele se învârt şi dansează. Nu mă pot agăţa nici măcar de un cuvânt. Numai de stele. Sunt atât de aproape, încât le pot culege margarete de gânduri şi vise. Am să împletesc asemeni unei salbe, dragul meu. Am să mi-o pun apoi, la suflet şi am să alerg peste tot cerul!!! Liberă.

Când am să fiu aproape de fereastra ta am să intru încet. Salba era pentru tine. Eu doar am scăldat-o-n lumină şi drag de tine. Am să o pun pe pernă lângă tine cu toată iubirea mea. Şi, am să rămân şi eu un pic. Şi lumile mele peste ochii tăi adormiţi. Şi e linişte. Atât de linişte încât mă cutremur. Şi ştiu. Că niciodată nu mi-a fost mai frumos. Nu am să stau mult. Lumile mele şi lumea ta s-ar putea să se fi intersectat preţ de o atingere şi atât. Dar a fost bine. Momentul în care eu am aflat că inima mea poate fi completă de acum înainte. Că a cunoscut în sfârşit acel sentiment care te împlineşte şi cu care poţi trăi vieţi întregi fără să te simţi gol sau înjumătăţit. Eu sunt doar o femeie cu vise. Tu eşti mai mult de atât. Dar eu sunt o femeie care iubeşte, iar asta e de ajuns să fac Pământul să se oprească ori de câte ori vreau eu. Şi pe tine. Fie şi în gândul meu.

Nu ştiu ce se întâmplă cu mine. Cuvintele-mi tac de minune. Ce ar putea ele defapt să spună din ce nu e de rostit? Nimic. Doar inima poate. Ea face totul să sune perfect. La unison. Şi ne cântă. Pe ea şi pe noi. Muzicianul perfect al vieţii. Şi nu, nu pot spune ce nu am mai simţit vreodată. Atât de nou. Simplu. Magic. Sau, să spun că eşti asemeni unor artificii iscate din senin, undeva, într-o seară aproape oarecare până la tine? Era atâta monotonie până atunci! Şi brusc cerul s-a umplut de culoare şi sunete.

Nu am înţeles nimic decât că tremurul sufletului nu e un semn de slăbiciune ci, de iubire!

Şi, de atunci, toate serile îmi dau un semn, iar eu, nu mă pot agăţa nici măcar de-un cuvânt!"

E bine doar că eşti

(Sursa: internet)

Nu contează mâine când ai să-mi iei de pe umeri mantia
în care sufletul meu se înfăşura atât de frumos în vise
Nu contează nici măcar că nu vom mai fi.
Nici anotimpul în care pleci.
Visez de multe ori că e iarnă când îmi intri în viaţă.
Şi dintr-o dată se face atât de cald în mine.
Şi în jurul meu.
Şi în lumea mea.
Când pelci, visez că e primăvară.
Pentru că atunci vor înflori toate visele mele.
Iar şi iar.
Ca o repetiţie.
De fiecare dată cu acelaşi gând:
tu!
Contează însă înter aceste anotimpuri, anotimpul iubirii tale.
Acela când apari şi lumea mea se topeşte
într-un lac senin şi cristalin
în care totul devine atât de clar
când privesc şi mă arunc fără teamă!
Contează doar cum mă şopteşti.
Pieptul meu se sparge de emoţii.
Ca şi cum s-ar sfărâma un zid, iar apoi s-ar naşte-n loc o fereastră
mereu deschisă din care ţâşnesc atât de multe păsări
cu aripile larg deschise, cu ochii către cerul şoaptelor tale...
ţipând tăceri fericite!
Tot cerul ar fi plin de ele.
Stoluri de chemări şi culoare.
Un dans în sufletul gol!
Şi peste tot în mine sunt flori.
Deschise ţie.
Peste tot îmi e soare în mine cu tine.
Tu ştii? Ştii câte pietre s-au dezgheţat sub pasul inimii tale?
Şi ce drum cald îmi laşi în viaţă?
Vei ştii?
Dar ce contează?
E bine doar că eşti...

La nesfârşit

(Sursa: internet)

şi fără tine ce aş fi?
nimic din ce-am fost pân'acum
mult mai frumoasă m-ai lăsa
şi mult mai plină de frumos
decât aşa cum m-ai găsit
dormind o viaţă fără rost
viaţa mea

de n-ai fi fost eu ce-aş fi fost?
un om cu visele-n pământ
ce nici să ceară nu-ndrăznea
nici să primească n-aştepta
n-aş fi ştiut s-aud culori
nici să privesc soarele-n zori
pe palma ta

de vei pleca eu ce rămân?
un om cu mult mai mult mai bun
un suflet ce-adunat în el
atâtea clipe de magie şi numai una
de-ar fi fost era de-ajuns să dea un rost
acelui timp şi-acelor ani
fără de tine

dar n-ai să-mi pleci
nu prea curând, iar când va fi
va fi demult peste-anotimpuri încă vii
din care eu deja-am cules atât de mult
că nu vom ştii cum a-nceput, cum s-a sfârşit
de s-a sfârşit, sau a-nceput
mereu vei fi!

iubitul meu cel mai iubit
la ceas de viaţă şi de gând
la nesfârşit!

Săptămâna Bibliotecii Adjudene, Ediţia a XXVIII-a

Aşa cum v-am obişnuit, am să vă ţin la curent cu toate manifestările Bibliotecii Municipale Adjud, la care, am marea bucurie şi onoare de a fi mereu prezentă şi invitată. Pe data de 31 august, biblioteca Municipală din Adjud îşi deschide din nou poarta către iubitorii de cultură în cadrul celei de-a XXVIII-a ediţii a „Săptămânii Bibliotecii Adjudene”. Evenimentul va fi debuta oficial la orele 10:00, ca mai apoi, la ora 11:00 să continue printr-o expoziţie de carte "Scriitori vrânceni în colecţiile Bibliotecii Municipale". Acest eveniment deosebit de important pentru Bibliotecă, dar şi pentru iubitorii de carte şi frumos, va continua până în 6 noiembrie. Pe parcursul acestei frumoase incursiuni în lumea minunată a culturii şi artei, bibliotecarii ne-au pregătit expoziţii, seminare, lansări de carte, lecturări de cărţi, dezbateri, concursuri, prezentări pro natura şi multe alte surprize.

Că vă aştept azi, marţi, de la orele 12:00, la Biblioteca Municipală Adjud, unde are loc evenimentul: "Săptămâna Bibliotecii Adjudene, Ediţia a XXVIII-a"...ştiţi. Mereu mi-am dorit să vă am alături pe cei care aţi simţit să îmi fiţi. Vă aştept şi acum cu emoţie şi drag să gustăm o felie mare de cultură şi artă, de frumos, de oameni şi suflet!

Eu, am să fiu acolo, pentru a le lectura celor mici, povestea scrisă de mine, "Povestea Micuţei Rămurici".

De la orele 12:30, vor avea loc lansări de carte, după cum urmează:

- ora 12:30 Lansare de carte:
* Versuri cu soare pentru Doamna Învăţătoare de GEORGE ZARAFU şi MARIANA CRISTEA
Editura Ametist ‘92, Bucureşti, 2008

- ora 13:00 GEORGE ZARAFU - membru a Uniunii Scriitorilor din România lansează cărţile:
* Zarafisme. Bucureşti: Editura Fundaţiei Culturale LIBRA, 2008
* Epigrame cu şi despre femei. Editura Grafit, Bacău, 2010 Ediţie îngrijită de RODICA HANU-PAVEL şi GEORGE ZARAFU

- ora 13:30 GEORGE CORBU - Preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România lansează volumul:
* Corbigrame. vol. 2. Bucureşti, Editura Maşina de Scris, 2003

- ora 14:00 - Carnet pestriţ. Oradea: Cogito, 2005
Autor: Valentin Lipatti, Ediţie îngrijită de dr. LILIANA PAVELESCU şi GEORGE CORBU
Prezintă: GEORGE CORBU

Invitaţi: Beneficiarii Centrului comunitar pentru persoane de vârsta a treia, Adjud -Fundaţia Pro Armonia Focşani

Programul integral al manifestării:

LUNI, 31 OCTOMBRIE

- ora 10:00 - Deschiderea Săptămânii Bibliotecii Adjudene
- ora 11:00 - Expoziţie de carte: Scriitori vrânceni în colecţiile Bibliotecii Municipale
ora 12:00 - Bogăţiile toamnei - expoziţie de lucrări artistice - expun preşcolarii şi elevii de la Grădiniţele şi Şcolile adjudene
- ora 13:00 - Tabloul toamnei - expoziţie de lucrări din seminţe realizate de elevii clasei a IV-a de la Şc."Mihail Armencea", înv. Viorica Hîngu
- ora 15:00 - Parada costumelor de Hallowen - prezintă elevii Şc. "Mareşal Alexandru Averescu", înv. Adriana Bocman
- ora 17:00 - Artă şi speranţă - expoziţie de lucrări artizanale realizate de copiii de la C.H.A.R.T.A. Adjud - Fundaţia Pro Armonia Focşani

MARŢI, 01 NOIEMBRIE

- ora 10:00 - Sfinţii îngeri, prietenii şi ocrotitorii copiilor
- Expoziţie de icoane pe sticlă – expun elevii de la Cercul de pictură "Preot Alexandru Antoniu" de la Şc. Rugineşti, îndrumaţi de Protopop Preot Ion Ciobotea
- Concurs de creaţie creştină cu participarea elevilor de la Şc. Rugineşti, Şc. Angheleşti, Şc. Păuneşti, Şc."Mihail Armencea”, Liceul "Emil Botta" şi Colegiul Tehnic "Gheorghe Balş" sub îndrumarea Protopop Preot Ion Ciobotea
- ora 11:30 - Toamna târzie - moment artistic prezentat de preşcolarii Grăd. nr.1 şi Grăd. nr.4 îndrumaţi de doamnele educatoare Aurica Răuţă, Elena Năstac şi Tincuţa Trif
- ora 12:00 - Povestea micuţei rămurici în lectura autoarei RAMONA SANDRINA ILIE


MIERCURI, 02 NOIEMBRIE

- ora 12:00 - Contribuţii româneşti la dezvoltarea culturii europene
Expune: ION CROITORU - scriitor adjudean
- ora 13:00 - Lansarea volumului "Sub ploaia cepheidelor": mozaic umoristic. Focşani: Editura Pallas Athena, 2011
Autor: ION CROITORU
- ora 14:00 - Amintiri despre Sadoveanu - viaţa şi activitatea, concurs literar; Participă elevii cls. a X-a A, a X-a F şi cls. a XI-a C de la Colegiul Tehnic "Gheorghe Balş"
Expunere: prof. ANCA FERARU
ora 14:30 - Sfinţii sărbătoriţi în luna octombrie - expoziţie de icoane realizate de elevii Colegiului Tehnic "Gheorghe Balş", îndrumaţi de prof. ALINA ALBEIU
- ora 16:30 Audiţie - Sala Multimedia

JOI, 03 NOIEMBRIE

- ora 13:30 - Expunere - Dezbatere: Poezia viitorului şi viitorul poeziei?
Expune: poetul PAUL SPIRESCU - membru a Uniunii Scriitorilor din România

SESIUNE DE LANSĂRI DE CARTE

- ora 14:30 Lansarea volumului de poeme "PE PRAG (VALE- DEAL)" al scriitorului adjudean: LIVIU IOAN STOICIU - membru a Uniunii Scriitorilor din România
Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2010
- ora 15:00 Scriitorul şi criticul literar TUDOR CICU – membru a Uniunii Scriitorilor din România lansează volumul:
* Liviu Ioan Stoiciu -Poezia şi subteranele ei. Buzău: Editura Aldin, 2011
- ora 15:45 Lansare de carte:
LIVIU-IULIAN ROMAN - Păuneştii Vrancei, între pământ şi ape. Focşani,
Editura Terra, 2011
Invitaţi: Adrian Botez, Ion Croitoru, Gheorghe Neagu, Marin Moscu, Janine Vladislav, Culiţă Uşurelu, Virgil Panait, Ştefania Oproescu, Marin Ifrim, George Pătrăşcanu
- ora 16:00 - Toamna în sărbătoare - moment artistic prezentat de corul de elevi "Armonia" al Şc."Angela Gheorghiu" sub îndrumarea prof. IONELA CHIRIAC

VINERI, 04 NOIEMBRIE

- ora 11:00 Anul European al Voluntariatului
"Bibliotecar pentru o oră" (cititorii vor fi bibliotecari pentru o oră)
- ora 14:00 Seminar: "Pădurea - plămânul verde al Planetei" dedicat Anului Internaţional al Pădurii, cu participarea elevilor cls. a VIII-a de la Şc. "Mareşal Alexandru Averescu" îndrumaţi de prof. JOSEKPINI STRATULAT
- ora 15:00 ORA DE INFORMARE EUROPEANĂ cu tema "Eu şi Europa".
Participă elevii cls. a X-a şi a XI-a de la Liceul "Emil Botta" sub îndrumarea prof. LUMINIŢA LUNGU
- ora 17:00 Seara de film - Sala Multimedia

SÂMBĂTĂ;, 05 NOIEMBRIE

- ora 10:00 Prezentări proiectate: Adjudul în imagini
- ora 11:00 "Eu circul corect?" – teste de circulaţie pe calculatoarele BIBLIONET, participă elevii de la Clubul Copiilor Adjud, îndrumător, prof. PETRE VALEA

DUMINICĂ, 06 NOIEMBRIE

- ora 10:00 Expoziţie şi atelier origami, îndrumător bibl. CIPRIAN IRIMESCU
- ora 12:00 Biblioteca viitorului - expun utilizatorii de la Clubul de pictură al bibliotecii