18 noiembrie 2011

Gânduri...

(Sursa: internet)
Ce zi nebună. Am uitat până şi gustul culorilor. Al sunetelor. Câteodată, fără să vreau mă reântorc. Mereu acolo. În hăţişul acela groaznic unde îmi vine să urlu. Nici măcar în cuvinte nu mai cred. Până şi ele pleacă uneori. Pleacă şi tac. tac ca naiba. Şi dor în tăcerea lor. Aş vrea să plec. Undeva unde e multă linişte. Şi apă. Şi munte. Şi pădure. Doar eu şi Augusta. Uneori visez cpă nu suntem numai noi. E o siluetă. Care ştie zâmbi şi iubi până în adâncul oaselor. sau poate e doar închipuirea mea. Sau teama. Teama de a nu ştii cum e. Să nu fi singur. Când afară urlă câinii, iar frigul te taie în două. Citesc şi scriu. Dar totul e pe dos. Cum se face oare că eu sunt în cădere liberă şi nu e nimeni aici să îmi întindă măcar un zâmbet? Câteodată, chiar îţi vine să joci baseball cu tot şi toate.

Noapte bună...

2 comentarii:

Crengu spunea...

Iti intind eu un zambet, doua si cate vrei! Si ghici ce? Zambetele astea dezvaluie niste gingii dragute si pun in valoare niste ochi mari,mari si albastri! :D

Hai, zambeste si tu, macar acum, cand citesti ce ti-am scris! :* >:D<

Sandrina-Ramona Ilie ~ Lady Allia spunea...

L-am primit şi pup sufletul lui frumos şi îngeresc! :) Am zâmbit... Pup şi sufletul tău draga mea dragă...