Gânduri...

(Sursa: internet)

Ce zi nebună. Am uitat până şi gustul culorilor. Al sunetelor. Câteodată, fără să vreau mă reântorc. Mereu acolo. În hăţişul acela groaznic unde îmi vine să urlu. Nici măcar în cuvinte nu mai cred. Până şi ele pleacă uneori. Pleacă şi tac. tac ca naiba. Şi dor în tăcerea lor. Aş vrea să plec. Undeva unde e multă linişte. Şi apă. Şi munte. Şi pădure. Doar eu şi Augusta. Uneori visez cpă nu suntem numai noi. E o siluetă. Care ştie zâmbi şi iubi până în adâncul oaselor. sau poate e doar închipuirea mea. Sau teama. Teama de a nu ştii cum e. Să nu fi singur. Când afară urlă câinii, iar frigul te taie în două. Citesc şi scriu. Dar totul e pe dos. Cum se face oare că eu sunt în cădere liberă şi nu e nimeni aici să îmi întindă măcar un zâmbet? Câteodată, chiar îţi vine să joci baseball cu tot şi toate.

Noapte bună...