7 aprilie 2010

femeia nopţii



peste noapte ţâşneşte o herghelie de cai albi
în dreptul lunii se opresc şi nechează,
iar ochii mei se deschid
e ora la care mă pot îmbrăca în femeia nopţii
îmi închei sufletul frumos cu un vis,
îmi pun în păr mirosul parfumului tău încă proaspăt,
iar pe buze culeg doruri
şi te aştept pe marginea ferestrei unde se despart lumile
în două - a ta de mine
tu arunci din depărtările tale un fir nevăzut şi
mă înfăşori
şi te înfăşori,
în stomac, simt cum inima îmi bate doar a fluturi,
fluturi, peste tot fluturi
privirea îmi este un dans de licurici cu sclipici pe obraz,
iar tu mă culegi
pe buzele tale tremurânde,
în palmele tale
mă aşezi atât de firesc peste lumea ta, mă inspiri, mă şopteşti
şi pleci ducându-mă cu tine de fiecare dată
pe mine

femeia nopţii aşezată într-o inimă doar a ei, sub coasta ta stângă
iubite!

13 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

"şi te aştept pe marginea ferestrei unde se despart lumile
în două - a ta de mine
tu arunci din depărtările tale un fir nevăzut şi
mă înfăşori
şi te înfăşori"...

Frumoasă despărţirea asta a lumilor care, totuşi, interferează şi este tare bine că se întâmplă aşa...

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Frumoasă Lisandru, dar tare grea... Mulţumesc de citire şi o seară frumoasă îţi doresc!

Mihaela Man spunea...

Frumusete, sensibilitate, dor...o poezie foarte frumoasa,Lady Allia!

căpcă1 spunea...

fata, imi pare rau, o sa te reclam!
te reclam ca ai prea mult talent, enervant de mult!
pe urma , te reclam ca nu publici!
te reclam ca lasi gandurile tale numai catorva oameni, care te cunosc de pe blog.
in conformitate cu Legea Gingasiei, a Iubirii Aproapelui si a oricarie alte legi a bunului simt si , mai ales, simtiri, te faci vinovata de prea multa tristete...n-ai voie sa fii atat de trista!
motiv pentru care, te oblig sa scrii in fiece zi, ca ne-ai obisnuit cu frumosul!ceva vesel!

Anonim spunea...

Nu stiam nici de blog si nici de link... Abia azi le-am gasit.

Merci de link si intorc favoarea.

Spor!

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Cătă, dintre toţi cititorii ce vor fi, voi îmi sunteţi cei mai dragi.

Voi, oamenii mei frumoşi, oameni pe care i-am simţit "cântând" pe aceleaşi coarde de suflet ca şi mine, unii dintre voi chiar mai frumos :) decât aş fi crezut că se poate.
Voi mi-aţi cunoscut mai bine deât oricine bucuriile, tristeţile, căderile şi reuşitele şi mulţi mi-aţi rămas. Nu vezi Cătă? Ne suntem într-un fel sau altul o altfel d efamilie :).

Vreau însă să te întreb...mă vei reclama pentru prea mult zâmbet când mă vei vedea? :)

De ce te întreb?
pentru că vreau să public şi o să public, pentru a-mi împlini şi mie un vis drag şi pentru a dărui celor dragi o bucăţică palpabilă din mine, din tot ceea ce însemn eu.

Dar, m-am decis că oricât voi aştepta şi oricât mă va costa, lansarea o voi face numai şi numai acasă, adică, în Focşani, în Vrancea mea dragă!

Iar când am să mă întorc va fi o mare, mare bucurie să te întâlnesc atât pe tine cât şi pe Iulia, Vali, Dan, Tudor şi pe cei care vor simţi să îmi fie alături în acea zi frumoasă şi fericită mie.

Eu te reclam pentru sinceritate, inteligenţă şi bunătate, iar cei care nu te vor citi vor trece cu siguranţă pe lângă un om frumos care poate da mai departe mai mult decât crede :).

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Drag om cu atitudine şi de atitudine, mă bucur că m-ai găsit..., defapt aş spune chiar că sunt onorată, dat fiind că pentru mine eşti un exemplu de urmat pentru multă, multă lume.

Te-am aşezat în linkurile mele de suflet, pentru că am simţit că o bucată din ceea ce sunt eu ca şi persoană reprezinţi şi mă reprezinţi, dar...nu mă vreau în linkurile nimănui dintr-o favoare :). Blogul meu nu este unul remarcabil şi nici unul care se vrea a fi printre primele în topurile pinguiţilor :).

Îmi doresc să fiu în blogrolul cuiva pentru că aşa simte, nu pentru că aşa se cuvine :).

Mulţumesc însă pentru bucuria de a trece pe aici!

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Mihaela, îţi mulţumesc pentru aprecieri şi pentru faptul că îmi eşti pe aici :).
Nici poeziile tale nu sunt mai prejos :), iar sensibilitatea îţi este deosebit de frumoasă.

Matilda spunea...

Căpcă1 are dreptate ! Vom face o plîngere publică !
Te îmbrăţişez cu mare simpatie !

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Aha! Treci de aceeiaşi baricadă cu Căpcă? Hmm!
Cum am spus, când o să vă văd va fi una dintre cele mai luminoase şi fericte zile din viaţa mea.

Nu aveţi decât să faceţi plângeri. Şi eu am câteva astfel de plângeri pentru voi :). Mă tem însă că la mine vor fi şi la propriu când ne vom întâlni! :)

Aimée spunea...

Eh, eu te-am pedepsit deja. :)) Cu o leapsa. Vezi la mine pe blog.

Anonim spunea...

DEZVALUIRI SENZATIONALE !
CEUSESCU VORBESTE DESPRE BOMBA ATOMOCA ROMANEASCA. CINEASTUL ROBERT HORVATH TRIMITE MATERIALUL FILMAT IN SECRET, IN OCCIDENT. ESTE ARESTAT SI ACUZAT DE INALTA TRADARE. O SCRISOARE A PRESEDINTELUI AMERICAN CARTER OPRESTE EXECUTIA IN ULTIMUL MOMENT.
CITITI PE BLOGUL http://devanewyork.blogspot.com/ FRAGMENTE DIN CARTEA SCRIITORULUI
VICTOR NICOLAE
DACĂ TRECI PRIN CASA MORŢII (II)

SCORNICEŞTI, 1975
ROBERT: Deci… era într-o vineri din septembrie, pe la ora 17, când au apărut cele 6 maşini negre ale convoiului prezidenţial. Toată echipa televiziunii s-a adunat la ordin pentru a-l întâmpina pe secretarul general al partidului, cel mai iubit fiu scornit vreodată de Scorniceşti......... Ea abia de-a întins mâna, fără să privească înainte. Dacă el mai părea oarecum a intelectual, deşi provenit dintr-un ţărănete, totuşi plăcut la prima vedere, ea m-a uimit printr-o urâţenie îngrozitoare. Ce atracţie sexuală? O matracucă. Era vânătă, ca ieşită de prin catacombe, urâtă rău, mult mai urâtă decât se credea. Noaptea am şi avut coşmare. Ţărănetele Ceauşescu se purta firesc, simplu în aparenţă. Mişcările i se dezlânau, nebalansate. Mâinile, gâtul, picioarele i se mişcau dezordonat, ca la coborârea dintr-o maşină în care ai stat vreme îndelungată înghesuit, cobori şi nu-ţi mai revii din amorţeală. Ceauşescu venea bucuros la Scorniceşti, se simţea bine, de, ca acasă. Chiar îi plăcea printre ţăranii de-acolo, care îi vorbeau simplu şi direct. Tot atunci s-a întâmplat să fie şi-o nuntă. Nu ştiu ce legătură era între Ceauşeşti şi miri. Nunta se petrecea într-o curte mare, nu departe de cea a Ceauşeştilor. Vremea se făcuse frumoasă. Cred că a fost chemat şi un preot, nu l-am văzut în timpul serviciului său religios. Ceauşeştii au venit şi ei, au felicitat mirii, au sărutat mireasa, s-au prins în horă. Se vorbea că ar fi dat un porc, darul lor de nuntă. Nouă ni se spusese să nu fim leneşi, să filmăm de zor, să fotografiem. Aveam dezlegare să ne mişcăm liber. Pe Ceauşescu, îl filmam tot timpul… patru operatori, cu tot atâtea camere. Nu trebuia să deranjăm în căutarea cadrelor noastre. Nicolae se obişnuise cu forfota din jur. Eu ţineam morţiş să înregistrez ceva special, ca amintire, numai pentru mine, când s-ar fi ivit prilejul cel norocos. Ceauşescu s-a aşezat la o masă, la una din cele obişnuite, aranjate în curte, făcute din lemn, cu hârtie pusă pe deasupra în locul feţelor de masă. Îl însoţeau şi vreo trei-patru indivizi, nu-i recunoşteam, se îmbrăcaseră lejer, în pulovere. Al lui Ceauşescu era gri, purta şi şapcă, una subţire, de vară. Discutau tot felul de fleacuri, au mâncat sarmale şi friptură, au băut vin, cot la cot cu nuntaşii. Nu li se servea ceva anume, numai pentru ei, fiinţe simandicoase. Cam plictiseală, trecuseră vreo două ore. Mă plimbam cu camera după mine, încărcată cu o casetă nouă. Întrebasem pe mai mulţi dintre securişti dacă puteam să-l filmez pe conducător şi în momentele lui de relaxare. "Poţi să filmezi orice, că tot se taie la protocol…" mi s-a răspuns cu un anume amuzament. Cum naiba de nu reuşeam să 'trag' şi eu ceva doar pentru liniştirea sufletului meu? . Nicolae ciocnea paharul şi bea fără să se cherchelească. Era cu chef. Discuţia se aprinsese. Restul se îmbătase deja. Aceeaşi ţărancă de la începutul petrecerii aducea cele trebuincioase. Căutam să mă apropii mai tare de Ceauşescu, încercam să aud ce se vorbea. Îmi ţineam camera pregătită, ca pe o armă, în dreptul şoldului. Mă deplasam dinspre dreapta mesei, avându-l pe Ceauşescu în cadru: gât-spate. Trebuia să avansez astfel încât să-i prind faţa, gura. Acum era perfect încadrat, prim plan! Imaginea căpătase claritate şi… aud cuvintele cheie: "bomba atomică"!  Părul mi s-a zbârlit de satisfacţie. M-am aruncat ca uliul asupra prăzii. Asta îmi era prada: "bomba atomică"! (va urma)      
PS CITITI DEASEMENEA PE BLOGUL MEU SERIALUL DE 12 ARTICOLE " DESCONSPIRAREA SOBOLANULUI ROSU TISMANEANU".

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Mă iartă de întârziere Crengu... o preiau cât de repede pot şi o postez pe blog :D!

Să ştii că e prima leapşă preluată. De obicei nu mă bag :), dar tu eşti speciala mea >:D< !