ne naştem sub o stea doar a noastră
( aşa se spune )
viaţa ne şopteşte la ureche câte galaxii vom străbate,
dar ea străluceşte mereu să o vedem
uneori clipeşte repetat şi umed
viaţa se acoperă de o ceaţă groasă din care picură
răvaşe din praf de stea
iubirile ne stau tot în stele
ele se nasc, trăiesc şi mor odată cu noi
poartă în ele suflete
şi atunci mă întreb:
"ce importanţă are câte femei ai iubit cu trupul
când sufletul tău trăieşte în steaua mea
polară,
iar nouă ne rămân toate eternităţile universului?"
oriunde vei fi,
eu îţi voi fi
între noi nu există nimic decât stele
5 comentarii:
Un poem deosebit. Mi-a făcut plăcere.
Mulţumesc pentru aprecieri şi pentru vizita la han...
Vă doresc inspiraţie frumoasă în tot ceea ce faceţi!
o singura stea
nemiscata deasupra
privim amandoi.
5-7-5 :P
functioneaza numai daca ne aflam in aceeasi emisfera :)))
Da, ai şi tu dreptate :))), dar chiar dacă uneori sunt prin nori...emisfera nu se schimbă! :P
Pe unde mai umbli şi de ce tragi chiulul? :D
flocai mielul, nu trag chiulul :)
am acelasi mail ca intotdeauna :P
Trimiteți un comentariu