29 decembrie 2010

aer


nu trebuie să te descriu
nu trebuie să te strig pe nume
deşi, uneori numele tău devine şoaptă
pe buzele mele
nu trebuie să te ating
tu eşti precum aerul
te inspir şi dintr-o dată lumea devine mică
poate încăpea într-o privire
era o zi tare tristă când ai apărut
fără să ştii, m-ai învăţat să respir din nou
fiecare zi,
fiecare întâmplare sau clipă
indiferent în care punct cardinal te afli
în sufletul meu

eu te voi iubi mereu
privind nordul ochilor tăi

4 comentarii:

The dreamer spunea...

...superb...

Teo Negura spunea...

Frumos blog, bine te-am gasit! O sa revin pe-aici, dupa anul nou, parol :)

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Visătoarea mea dragă...îţi mulţumesc pentru că-mi eşti pe aici îniante de anul nou :). E bine să ştiu asta. O să iau complimetul tău ca pe o urare de bine :).

An Nou Fericit draga mea :)!

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Teo, e o încântare să te găsesc aici. Sper să revii în ritmuri de hituri cât mai repede şi, de ce nu, să îmi aduci o melodie frumoasă de bun găsit :D.

An Nou Frumos Teo!