Azi, aş putea să vorbesc despre atât de multe. Aş putea să vorbesc chiar despre noi doi. Despre cum ne luăm de mâini şi stăm aşa. Despre cum ne privim, despre cum ne vorbim. Sau despre cum...tăcem. Aşa, ca acum. Acum stăm şi privim marea. Altfel. Departe soarele coboară. Noi rămânem şi privim. Nu am văzut niciodată marea aşa. Ştii, tu poţi schimba ordinea firească a lucurilor doar existând. Ca şi marea. Ca şi inima mea. Ca şi pe mine. Cred că eşti singurul alături de care mă simt atât de eu. Azi, aş putea să mă reinventez. Departe. Azi, am să cumpăr acest loc. Am să cumpăr bucata asta de plajă şi marea. E perfect. Până şi noi ne încadrăm bine aici. Mâine am să cumpăr timpul. Poate într-o zi am să cumpăr şi dreptul de a-l da înainte sau înapoi. Apoi, am să mă mut să locuiesc în tine. Cred defapt că aştept să îmi spui că mă primeşti...că mă vei primi pentru totdeauna.
.....
(Sursa foto: internet)
De câte ori văd filmul ăsta mă gândesc la noi. Parcă e o repetiţie în care mă tot revăd la nesfârşit.
........
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu