(Sursa foto: internet)
Oamenii vin şi pleacă. Cuvintele se spun şi se tac. Uneori se uită din ele, dar ceea ce ne rămâne şi nu poate niciodată să dispară este amintirea, locul acela din suflet pe care nimeni nu se mai potriveşte şi nu se mai vrea a se potrivi. Ne rămân zâmbetele, discuţiile, emoţiile, bucuria de a fi cunoscut în viaţă un om cu totul şi cu totul excepţional, pentru că, aşa sunt oamenii dragi, nu? Ei sunt pentru noi altfel decât alţii, sunt deosebiţi, frumoşi, ei sunt zilele noastre bune.
Dumi, este pe departe toate din toate acestea. Un suflet plin de iubire, de căldură, de sentimente frumoase şi un om remarcabil. Am admirat la el de prima dată puterea lui de a se împărţi în mii de bucăţi doar pentru ca celor dragi să le fie bine. Nu are pic de egoism în el, pic de înfumurare. Dumi iubeşte şi atât. Fără jumătăţi de măsură, fără întrebări. Nu consmană, nu etichetează, nu răscoleşte. Apare asemeni unei umbre firave...care să nu cumva să îţi deranjeze viaţa sau clipa, se lămureşte dacă ţi-e bine, dacă eşti fericit, se bucură de toate cele ce i se dau fără să ştii şi...se retrage la fel de uşor precum apare. Simţi doar fiorul acela care îţi spune că cineva a fost acolo şi ţi-a lăsat cea mai frumoasă parte din el. Zâmbeşti, strângi din umeri şi te alinţi pentru că nu, eşti un alintat al vieţii dacă toate astea ţi se pot întâmpla?!
Admir la el capacitatea de a se împărţi echitabil între muncă şi cei dragi, înţelepciunea cu care îşi alege oamenii care să îi fie alături şi puterea de a da tot ce e mai bun în el în ceea ce face. Cred că dacă ar fi să-l descriu aş spune că este un fel de "Redbull" :)...un energizant în stare pură. Dacă ai vrea să-l faci nefericit ar trebui să-l ţi undeva unde să nu îşi poată manifesta creaţia, munca, energia.
Pentru mine Dumi este mai mult decât aş putea exprima vreodată. Defapt nici nu cred că aş vrea să exprim. Se spune că sentimentele cele mai adevărate sunt cele nespuse. Atunci, am să tac. Oricum nu am cuvinte atât de minunate ca să pot să spun cât de frumos a apărut el în viaţa mea întro zi de iarnă, când toţi plecaseră. Cum i-am întors spatele, iar el a revenit şi a revenit până când mi-am dat seama că dacă el vrea poate intra în casă şi prin zid :). Nu ştiu...e ca o zi frumoasă.
Dacă vreţi să ştiţi cum e Dumi, gândiţi-vă la ceea ce simţiţi într-o zi de iarnă când ieşiţi afară şi zăpada sclipeşte sub razele soarelui, iar peste tine cade o lumină caldă care te încălzeşte până în suflet!
Da, cred că am găsit o comparaţie care să poată să exprime măcar a suta parte din ceea ce este el. Un om de care îmi este dor. O persoană cu care îmi împărţeam tot. Sufletul, emoţiile, gândurile..., el îmi ştia pe de rost toate gândurile. Uneori aveam impresia că le citeşte chiar. Le ştia fără să le rostesc. Cu el îmi beam cafeaua de dimineaţă şi povesteam câte în lună şi în stele. Despre orice. Ăsta era farmecul. Cu Dumi puteam discuta despre orice şi era frumos. Mi-e dor de prietenul meu. Mi-e dor de dragul meu. Totuşi, zâmbesc şi mă bucur de fiecare cuvânt pe care îl scriu acum, aici şi de fiecare zi în care mă bucur că Dumi este :).
Vă spuneam odată că poate nu am eu multe lucuri bune cu care să mă laud, multe realizări şi poate nu sunt bogată material, dar sunt cel mai binecuvântat şi norocos om din lume prin oamenii mei dragi! Puţini sunt cei care pot spune cu adevărat că au fost iubiţi sincer, că au avut prieteni deosebiţi, că au adunate în ei amintiri deosebite. Eu pot să spun asta. Eu sunt omul acesta norocos care are prieteni dragi, prieteni adevăraţi, care poate să spună că este iubită cu sinceritate, care are în ea comori de suflete.
Azi, Dumi probabil că dă de băut şi dă pizza :). Probabil că va mânca tort mai târziu, iar cei dragi îi vor cânta "La Mulţi Ani!". Egoistul. Putea să îmi trimită şi mie o felie de pizza. Măcar aşa, virtual :). Glumesc. Mie mi-a dat cel mai mult, iar eu îi mulţumesc. Îi mulţumesc pentru că dintre milioane de oameni m-a ales şi mi-a dat un nume: Fănuşa. Aşa îmi spunea el :). Îi mulţumesc pentru că mi-a arătat şi m-a învăţat cea mai importantă lecţie a iubirii, a prieteniei: necondiţionarea! Îi mulţumesc pentru toate dimineţile, amiezile şi serile în care stăteam de vorbă şi îmi dădea norii de pe suflet unul câte unul. Îi mulţumesc pentru tot ce a adus în viaţa mea şi îmi pare rău dacă am greşit cu ceva vreodată, dacă am spus ceva nepotrivit, dacă l-am rănit. Uneori ştiu să fac asta mai bine decât oricine. Magnetul meu funcţionează invers: îndepărtează. Totuşi, eu cred că cel mai mult am ştiut să îi fiu aproape atât şi aşa cum am ştiut şi am putut eu să îi fiu. Că l-am iubit din tot sufletul şi m-am bucurat de fiecare clipă a prieteniei, a călătoriei noastre fantastice!
Vreau, mai mult decât orice să aibă parte doar de zile senine, de zâmbet, de sănătate, de oameni dragi în jurul lui, de suflete care să-l iubească şi să-l aprecieze pentru ceea ce este el ca şi om. Vreau să-l ştiu plin de entuziasm, de energie, de bucurii, de emoţii! Vreau pentru el toată fericirea! Poate aş vrea să ştiu că viaţa îl pune undeva pe un pisc înalt de unde el să poată striga tare şi sincer: sunt un om fericit, iubit şi împlinit! Asta îmi doresc eu pentru el. Viaţa să îi fie un drum frumos, iar peisajul care se va derula de-a lungul ei să fie unul dintre cele mai minunate peisaje pe care le poate admira cineva. Să se poată opri şi să poată coborî oricând îşi doreşte, iar la sfârşit să nu regeret nimic, absolut nimic! Cred că îmi doresc pentru Dumi o viaţa perfectă :).
La Mulţi Ani, omul meu frumos şi drag!
Westlife - Smile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu