Dumnezeu înlemnise

(Sursa foto: internet)

"Gărgăriţă-riţă/Zboară-n poieniţă
Unde oi zbura,/Acolo-i casa mea"

striga ea în timp ce mama o pieptăna
sărutându-i şuviţele
cum Dumnezeu a făcut lumea în şapte zile
aşa o pieptăna ea şi o îmbrăca,
o dezmierda şi o îngrijea
de şapte ori câte şapte,
în toate cele şapte spuse şi făcute
privind în ochii ei se ruga câte în lună şi în stele
ca într-un altar unde EL este atât de printre noi
până într-o zi
când gărgăriţele din palma fetei se ridicară toate la cer
ploua de jos în sus
numai ea, mama, înlemnise
lumea spunea că şi Dumnezeu  a înlemnit atunci în ea
stătea aşa
cu genunchii şi unghiile înfipte în pământ,
cu ochii şi gura larg deschise
fără să scoată nici un sunet,

nici o lacrimă

din an în an se ridica din pământ
şi culegea gărgăriţe până-şi umplea căuşul palmelor de ele

"Gărgăriţă-riţă/Zboară-n poieniţă
Unde oi zbura,/Acolo-i casa mea"

când zburau, îşi smulgea părul din cap,
îşi rupea hainele cu tot cu ea şi striga în timp ce devenea şi mai pământ:

"zburaţi şi blestemaţi pământul şi cerul, iarba şi soarele,
sânul meu crud şi zilele mele până la ultima
zburaţi şi aduceţi mânia lui Dumnezeu peste mine
să mă ia"


dar, aşa cum spuneau oamenii, Dumnezeu înlemnise atunci în ea
 nu venea să o ia
o lăsa acolo aşa...cruce din carne vie şi pe faţă şi pe dinăuntru
carne de mamă fără fată
peste ea crescuseră bălăriile anilor ca şi peste un mormânt
bătrân nesfinţit

oamenii spun însă că în unele nopţi, din gura ei iese un lup
şi sfârtecă luna
apoi ziua se naşte pe un cer roşu