18 aprilie 2011

poveste în poveste

Lenny Kravitz-Stand By My Woman



toate poveştile încep cumva şi se sfârşesc fericite
până la adânci bătrâneţi
doar a noastră a trebuit să se dea peste cap timpului
şi,
cum am spus, au fost odată ca niciodată, doi tineri
copilăroşi şi senini,
dragostea lor creştea într-o clipă cât alta în trei,
dar într-o zi,
s-a iscat o furtună care i-a aruncat departe unul de altul
pe el peste zări şi mări,
iar pe ea a ţintuit-o pământului şi locului să nu poată uita

în acea zi, peste lume,
peste lumea mea s-a lăsat o noapte polară, groasă şi grea

(de aici, se naşte alt vers, altă poezie)

aşteptările mi se aşezau pe umeri asemeni unor vrăbii
nu mai zburau. stăteau doar acolo şi îngheţau
apoi cădeau una câte una să nu mai am cine să mă ţină trează
noaptea se făcea tot mai lungă, mai rece
eram un copac cu rădăcini înfipte într-o emoţie
în mine năvăleau animalele sălbatice să se hranească
uneori, departe urla câte un lup,
iar în mine îngheţa aerul

(e atât de greu când te obişnuieşti să-ţi curgă cineva prin vene)

înainte ca ultima vrabie să fie ucisă de vulpile timpului,
peste aşteptările mele s-a aplecat o clipă asemeni unui pod
parcă soarele învăţase să răsară în acea zi tocmai de acolo,
iar pe sub el s-a conturat o siluetă de bărbat
mi-am scuturat vrăbiile, timpul şi noaptea, frigul şi teama
iar în jurul ochilor mei a început să încolţească iarba
paşii îţi erau tot mai grăbiţi, iar mie îmi ţâşnea din ochi lumina
te-am recunoscut după felul în care în urma ta creşteau zilele
şi cerul se făcea tot mai senin
când ai ajuns lângă mine, în pieptul meu nu mai încăpea nici
o gură de aer

nu spune nimic. nu mai contează.hai să ne strecurăm printre lume,
printre cuvinte şi să fim noi. noi...

şi,
vraja furtunii s-a risipit în timp. ei au crescut mai mari
decât au crezut vreodată că vor creşte
au umerii obosiţi, dar sufletul copilăros şi senin,
iar povestea este una prea complicată, dar frumoasă
până într-o zi când cine ştie ce se mai poate întâmpla
atunci, am să vă povestesc cum au crescut bătrâni,
dar acum, merg să mai scriu o filă

(tu, lasă-te scris şi rămâi lângă mine cât va fi să fie. tot poveste
vom fi. a noastră)

Niciun comentariu: