Gând rotund

(Sursa: internet)

Nu ştiu, chiar nu ştiu ce se întâmplă, cu mine. Toate lumile mele se învârt şi dansează. Nu mă pot agăţa nici măcar de un cuvânt. Numai de stele. Sunt atât de aproape, încât le pot culege margarete de gânduri şi vise. Am să împletesc asemeni unei salbe, dragul meu. Am să mi-o pun apoi, la suflet şi am să alerg peste tot cerul!!! Liberă.

Când am să fiu aproape de fereastra ta am să intru încet. Salba era pentru tine. Eu doar am scăldat-o-n lumină şi drag de tine. Am să o pun pe pernă lângă tine cu toată iubirea mea. Şi, am să rămân şi eu un pic. Şi lumile mele peste ochii tăi adormiţi. Şi e linişte. Atât de linişte încât mă cutremur. Şi ştiu. Că niciodată nu mi-a fost mai frumos. Nu am să stau mult. Lumile mele şi lumea ta s-ar putea să se fi intersectat preţ de o atingere şi atât. Dar a fost bine. Momentul în care eu am aflat că inima mea poate fi completă de acum înainte. Că a cunoscut în sfârşit acel sentiment care te împlineşte şi cu care poţi trăi vieţi întregi fără să te simţi gol sau înjumătăţit. Eu sunt doar o femeie cu vise. Tu eşti mai mult de atât. Dar eu sunt o femeie care iubeşte, iar asta e de ajuns să fac Pământul să se oprească ori de câte ori vreau eu. Şi pe tine. Fie şi în gândul meu.

Nu ştiu ce se întâmplă cu mine. Cuvintele-mi tac de minune. Ce ar putea ele defapt să spună din ce nu e de rostit? Nimic. Doar inima poate. Ea face totul să sune perfect. La unison. Şi ne cântă. Pe ea şi pe noi. Muzicianul perfect al vieţii. Şi nu, nu pot spune ce nu am mai simţit vreodată. Atât de nou. Simplu. Magic. Sau, să spun că eşti asemeni unor artificii iscate din senin, undeva, într-o seară aproape oarecare până la tine? Era atâta monotonie până atunci! Şi brusc cerul s-a umplut de culoare şi sunete.

Nu am înţeles nimic decât că tremurul sufletului nu e un semn de slăbiciune ci, de iubire!

Şi, de atunci, toate serile îmi dau un semn, iar eu, nu mă pot agăţa nici măcar de-un cuvânt!"