Posibil să am destule sau să nu am nimic. Să fiu o femeie simplă fără sclipire sau poate una cu prea multă sclipire de care oamenii se îndepărtează. Posibil să fiu un om şters sau unul deosebit. Nu mai contează. Oricât de multă iubire am în
suflet, oricât de multe emoţii...nu am nimic. Am reuşit să spun, să scriu atât de multe, dar defapt nu am spus nimic atâta vreme cât nu am ştiut cum. Am vrut să fiu ceva ce nu ştiu să fiu şi nici nu pot...omul pe care să îl iubeşti. Nu ai cum. Indiferent de ce sunt nu am ceea ce ar trebui să mă facă extraordinară. Astfel că, azi, am să îmi dau jos aripile de pe umeri şi am să învăţ din nou să umblu tare şi apăsat pe pământ. Să nu mai uit...că visele dor când te trezeşti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu