Jucam "încâlcita-descâlcita" cu
bunica în serile de iarnă, iar cu bunicul moară...din boabe de fasole şi
porumb şi, deşi nu erau jucării bakugan sau altele, mă simţeam nespus
de fericită. Nu vreau să diminuez valoarea copilăriei, dar nu pot să nu
simt în suflet dezamăgirea că micuţii noştri nu vor cunoaşte niciodată
magia aceea a simplităţii...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu