eu bat încet cu tine în inima mea

toamna bate cu frunze în fereastră
eu bat încet cu tine în inima mea
frântă

nu am să înţeleg vreodată cum ea
se adună mereu, mereu puzzle
de vise

doar ca să te şoptească mie o repetare
când nu vei mai avea litere în mine
am să mor

într-o toamnă care se va bate de toate
ferestrele gândurilor tale până
nu va mai avea frunze