Când
am intrat prima oară în Focşani, acest aer mi-a intrat mie în suflet.
Boemul, minunea altor vremuri. Deşi este cangrenat de comunism şi o
administraţie locală fără pic de viziune, Focşaniul încă se mai aude
murmurând exact ca atunci. Eu când mă plimb pe străzile lui aud
romanţele acela vechi, asemeni vinului de beci domnesc din care când iei
o înghiţitură, încălzeşte. Când îi respir aerul, timpul uneori, stă în
loc. Pe sub pielea aceasta modernă şi neplăcută pe ici-colo, oraşul
nostru este o adevărată bijuterie naţională şi sufletească! Eu, îl
iubesc de mor!
Din arhiva!! Teatrul Municipal vazut din avion in 1917.
Ce oras ne-a fost lasat mostenire si ce oras lasam noi mostenire generatiilor viitoare...
Sursa Foto: http://www.flickr.com/photos/wiikinger/
(Fabuloasa fotografie a fost gasita de Petru Mincu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu