Pornind de la postarea lui Crengu meu drag, AICI - cu această ocazie profit să îi spun "La bun revenit...!" - m-am gândit să scriu şi pe blogul meu ceea ce gândesc despre acest subiect. oarecum, aşa ne cunoaştem mai bine unii cu alţii, respectiv, voi pe mine :).
Ascultând această melodie..veche la îndemnul lui Crengu şi citind întrebarea ei: "Ai merge la nunta
cuiva din trecut?", mi-am dat seama că pe cât de imprevizibilă sunt, pe atât sunt de previzibilă :))). Am zâmbit. Eu sunt un om puţin mai dificil, mai
sentimental, deosebit de exuberant şi spontan, dar în anumite privinţe sunt foarte consecventă şi tranşantă. Răspunsul este cu certitudine: NU! :)
Nu, nu aş merge. Nu pentru că ar fi ceva greu să mă bucur de fericirea
cuiva drag, ci pentru că mie niciodată nu mi s-a părut un lucru bun
amestecarea trecutului cu prezentul. Pentru mine asta este o chestie de
etică morală, sufletească şi personală. De respectul pe care ni-l oferim
nouă şi celui/celei de lângă noi.
Trecutul este al nostru, face
parte din noi, dar cel mai corect faţă de cei de atunci şi cei din
prezent este să rămână fiecare unde s-a vrut sau a fost să fie. Aşa,
simt eu... Sunt şi excepţii, dar ele nu fac altceva decât să întărească
regula.
Kathy Garby - Izitas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu