8 octombrie 2009

Reumatism sufletesc


(Sursa foto: Internet)

 v-am urmat atâţia ani peste tot
până când în jurul meu s-a format
un cerc de pământ bătut
cu lacrimi
în care nu mai pot sădi decât
păreri de rău
şi
regrete

vi-a plăcut atât de mult
să fiţi urmaţi
până când am ajuns să vă port
pe umeri,
pe buze,
pe braţe,
pe spate,
pe palme,
pe degete,
pe ochi
până în măduva sufletului

vă simt
în nopţile reci şi întunecate
când viforele din mine
se ciocnesc de troieni grele
şi începeţi să scârţâiţi
din toate balamalele timpului,
iar sufletul
se aude trosnind ca un balansoar vechi
şi îngheţat

trebuia să mă ascultaţi când am spus:

"- Lăsaţi aripile fluturilor,dacă nu vreţi să zburaţi cu ele,
iar voi puneţi piciorul în pământ tare şi apăsat
să vă audă şi morţii!"

într-o iarnă din mine
o să mă sfărâm în aşchii şi ace de gheaţă,
iar atunci
va ninge cu fluturi fără aripi!!!

3 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

"vă simt
în nopţile reci şi întunecate
când viforele din mine
se ciocnesc de troieni grele
şi începeţi să scârţâiţi
din toate balamalele timpului"... Niciodată nu m-am gândit la un reumatism al sufletului... O metaforă de zile mari...

Aimée spunea...

Ca de obicei, ma lasi fara cuvinte. :) Foarte frumos. Ciudat e ca uneori am simtit acest reumatism al sufletului, doar ca n-am stiut sa-l exprim in cuv.

P.S.: Multumim mult pentru urari. Poate intr-o zi, cine stie, ne vom si intalni! :* >:D<

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Lisandru, Crengu...vă mulţumesc amândurora pentru mesajele lăsate şi pentru draga voastră prezenţă.

Crengu, să vă fie într-un ceas fericit şi binecuvântat!