România, un altfel de Auschwitz

 

 

Astăzi mă simt evreu. Simt cum aerul se strânge în jurul meu fără să fiu închisă într-un inuman lagăr de concentrare.

Privind de la o vreme în jurul meu, constat că nu trebuie să ţi se pună sârmă ghimpată în jurul graniţelor ca să trăieşti fără nici o urmă de iluzie, de speranţă, de bine, de viaţă. Lagărul trăieşte în noi, cu noi. A devenit un fel de a fi. Nu trebuie să fim gazaţi pentru a muri. În momentul în care nimic din ceea ce suntem nu se mai regăseşte în noi, am murit deja destul de mult.

Oamenii mor în fiecare zi puţin câte puţin. Unii de ruşine, unii de bătrâneţe, unii de foame, unii de boală, unii de neputinţă, unii din lipsă de perspective şi soare. Unii mor privindu-şi copiii. Mor de fiecare dată când îi privesc. Nu se mai pot bucura de ei. Se întristează la gândul că aceştia sunt oarecum condamnaţi şi blazaţi. În ţara lor nu pot deveni o naţie frumoasă, sigură, liniştită, iar în afară sunt etichetaţi ca şi români.

"Românul" nu mai este o naţiune. "Românul" este o etichetă. Nu mai suntem eticheta lui Eminescu, Iorga, Kogălniceanu, Cantemir. Suntem oamenii aceia care avem pe noi însemnul lagărului în care ne-am născut. Ne recunoaştem peste tot după umbra din priviri şi suntem recunoscuţi peste tot dacă spunem că suntem români.

Deci vedeţi?

Nu trebuie să fi închis într-un lagăr ca el să te urmeze peste tot, să se strângă în jurul tău ca şi un laţ, ca şi un blestem.

Astăzi sunt evreu. Peste tot în jurul meu sunt numai ruine şi mirosuri adânci, înţepătoare. Miroase a depresie, a deziluzie, a deznădejde, a moarte. Unii au ajuns din oameni vrednici, oameni care se chinuie să trăiască de pe o zi pe alta. Alţii au ajuns ca după zeci de ani de muncă să se întrebe de ce au mai muncit dacă nu au timp să se bucure de nimic? Unii muncesc şi muncesc, dar nu le rămâne mai nimic pentru a le pune celor mici pe masă. Unii se îmbulzesc şi se bat la cozile cantinelor sociale. Unii ajung după gratii în speranţa că ai lor poate au avut o mâncare caldă sau o haină sau o pătură...

Cerul devine foarte întunecat. Norii din noi s-au ridicat până la Dumnezeu, dar Dumnezeu tace. Guvernanţii defilează printre noi dintr-o altă lume. Au haine şi costume scumpe, case şi vile, dar ce e mai rău e că au alte idei despre viaţă. În mintea lor un om poate trăi cu 350 de Ron sau cu 700 Ron. Ba mai mult...spun că nu au de ce se plânge pentru că din aceşti bani se poate trăi decent. Vedeţi cum se poate gaza o naţie întreagă fără să fie nevoie de camere speciale? Suntem gazaţi şi injectaţi letal cu lipsă de pespective, cu sărăcie, cu ignoranţă şi nepăsare.

Cum am spus...azi mă simt evreu cu precizarea că ei au rpmas o naţie de oameni respectaţi. Mă tem însă că nouă până şi respectul de sine ne-a fost luat! Deci, într-un Auschwitz denumit România, nici măcar evreu nu mai am dreptul să fiu!

Azi, eu, românul cu numărul NNN am fost ucisă cu premeditare şi zâmbetul pe buze din lipsă de responsabilitate şi guvernare fără precedent!

Am murit încet, dar nu am văzut nici o pată de cer senin deasupra. Sper ca într-o zi cineva să fie în stare să-mi alunge ceaţa de pe ochi şi să-mi transforme mormântul din suflet, din moral şi din conştiinţă într-o ţară a bunului simţ, a responsabilităţii, a legalităţii, a siguranţei!

Altfel, am să mor cu adevărat iremediabil şi ireversibil!

 

(Sursa foto: fotografiile nu îmi aparţin. sunt preluate de pe net)

România, a devenit un altfel de Auschwitz...lagărul unde se mor suflete!!!


"Statul este o totalitate de cetateni, necesara pentru o existenta autosuficienta. - Aristotel "


"Sărăcia este părintele revoluţiei şi crimei. - Aristotel "

 (Sursa foto: Isabelle Lorelai)

sângeriu

(Sursa foto: internet)

am să scriu azi despre cerul care se încovoaie în jurul meu
asemeni unor degete prelungi şi albastre
văd printre ele cum se înalţă soarele
se împiedică în pădurea de ghimpi
unde eu încerc să-mi ridic zborurile
la ceas de dimineaţă

păsări ţintuite în bolduri
dincolo de ele trecătorii dansează cu viaţa în ritmuri alerte
o strigare îşi atinge umărul şi tace,
iar soarele sângerează un apus

Gust amar...

Decât să mor puţin câte puţin într-o ţară care ucide orice vis, mai bine să mor odată şi bine într-un alt loc unde există măcar un crez dus până la capăt!

Încep să cred din ce în ce mai mult că aici visele nu pot deveni realitatea decât la cei care au avut un avans ori prin familia de unde se trag, ori prin faptul că provin dintr-o clasă socială cu un anumit statut. Bineînţeles că sunt şi excepţiile care defapt întăresc regula...aceia care printr-o împrejurare fericită au fost la locul şi lângă omul potrivit!

În ţara asta nu poţi face nimic! Nimic nu mai are valoare. Nu mai au valoare oamenii, educaţia, respectul, cartea, visele. Toate sunt preşuri pentru cei care intră ziua într-un palat de cleştar pentru a-şi făuri doar propriile vise şi a uita de ale altora.
În ţara asta nu mai există nimic...de parcă Ceauşescu când a murit le-a dus cu el pe toate. O fi blestemul celor care şi-au ucis preşedintele. Nu ştiu. Aveam industrie. Aveam economie. Aveam agricultură. Eram printre fruntaşii Europei. Cizmarul acela ne-a luat multe, dar pe vremea lui tot exista ceva în ţara asta...coloană vertebrală în faţa străinilor şi dragostea de neam. Induse sau nu, am avut nişte crezuri.
Mă uit în jur la alte ţări care nu au posibilitate de turim de exemplu şi constat cu ruşine că unele ţări fac turism din pietre, din râuri, din două-trei poieni. Noi avem fluviu, munţi, deltă, istorie şi nu suntem în stare să facem turism.
Avem câmpii şi dealuri şi nu suntem în stare să dezgropăm din morţi agricultura!
Avem munţi şi nu ştim să oierim ca altădată!

Ce naiba se întâmplă cu ţara asta că eu chiar nu mai înţeleg? Oare suntem chiar atât de tâmpiţi, de lipsiţi de idei încât să nu putem măcar ceva să facem bine?

România nu mai are sănătate, nu mai are educaţie de calitate, nu mai are turism, nu mai are agricultură, nu mai are viticultură, nu mai are zootehnie, nu mai are abatoarele de altădată care făceau minuni prin încrucişări de rase, nu mai avem industrie decât cu nume franceze, germane..., nu mai avem nimic!

Avem o structură feroviară destul de bună, dar nu ştim să facem profit din ea. Ştim doar să exploatăm mâna de muncă şi să nu îi plătim. Ştim doar să facem datorii într-un sistem pe care numai prost sau total dezinteresat trebuie să fi şi să nu ştii să scoţi profit!!! Cum să fie CFR în datorii şi pierdere dacă nu se vrea asta?

Despre ce Dumnezeu să mai vorbesc aici??? Orice subiect aş dezbate, reiese că în ţara asta nimic nu merge bine şi colac peste pupăză mai avem şi mentalitatea oilor şi a celor care aşteaptă mură în gură, să nu mai vorbesc de mentalitatea: "dai, fac, nu dai...fă!". Peste tot mită şi corupţie şi ne place...asta e concluzia mea, pentru că...dacă ăla mare fură înseamnă că şi eu ăsta mic pot, nu? Ce tâmpenie să îţi pierzi o viaţă întreagă doar la gaura de buzunar a cuiva sau învăţând să ciupeşti... Risipă de inteligenţă şi viaţă.

Mi-e lehamite! Dacă ţara asta va merge tot aşa încă trei ani, eu, cea care am spus că nu voi pleca niciodată de aici am să plec fără să mă uit în urmă pentru că aici nu mai este nimic care să îmi reprezinte visele şi crezurile! Asta nu e ţara care să ofere stabilitatea, siguranţa şi frumuseţea pe care o doresc copilului meu!

M-a întrebat cineva ... un neruşinat aş spune...că dacă tot bat apa în piuă pentru Japonia de ce nu merg acolo? Cu bucurie aş merge şi cu toate dezastrele de acolo tot ar fi mai bine decât aici.

Cum am spus la începutul articolului decât să trăiesc într-o ţară unde în fiecare zi mor puţin câte puţin, mai bine mor într-o ţară unde chiar şi după ce mori ai un sens!

stinge şi luna te rog

 (Sursa foto: internet)

când te vei ridica,
nu uita să mă dezveleşti de umbră
ia-o cu tine
mi-a stat prea mult peste umeri

să nu mă săruţi
nu vreau fluturi ţintuiţi pe frunte
stinge lumina
stinge şi luna te rog

nu spune nimic
în clipa asta şi tăcerile sunt fatale

Azi a fost ziua mea. Azi a fost rândul meu.

Pe măsură ce trece timpul...înţeleg sau încep să accept această faţă a lumii. E din ce în ce mai greu. Toţi avem zile în care stăm la cotitură, la intersecţie şi trebuie să alegem o cale. Toţi avem zile în care viaţa ne ia ca pe o marionetă, ne bagă cu capul în apă, ne dă vreo două palme şi ne arată adevărul cu degetul: "Iată omule adevărul vieţii!" - defapt e doar o parte, dar e suficient ca să te dezechilibreze, să te scuture, să te bage în ceaţă să te facă să nu mai ştii pe ce lume trăieşti.

Azi a fost ziua mea. Azi a fost rândul meu.

Cu cât eşti mai absent de tine şi mai plin de ideile imbecile ale altora, cu cât eşti mai colorat ca şi identitate şi mai lipsit de principii, cu cât ai nasul mai afundat în pământ (ca să nu spun în fundul altora), cu atât e mai bine, cu atât e mai mare pasul către ceva şi cu atât e mai afund golul din tine.

Ca şi concluzie, societatea nu are nevoie de noi ca şi indivizi cu personalitate şi caracter ci, are nevoie de noi ca şi indivizi goi - carcase fără suflet, fără morală, fără credinţe, fără principii, fără gândire proprie!

Dezumanizarea, depersonalizarea şi imbecilizarea...acestea sunt ideile cu care suntem perfuzionaţi aproape zi de zi şi, se pare că ne place, deoarece nu spunem nici "pâs"!

Dacă vreodată am să ajung aşa...mă voi dezbrăca de mine până la ultima celulă şi mă dau câinilor şi corbilor cu mâna mea...bucată cu bucată, pentru că nu voi fi fost nimica în această viaţă decât un stârv în care am trăit cândva şi am ştiut să râd!


Mă plimb mult şi îmi place să privesc. Deşi văd oamenii vorbind, nu pot să înţeleg de ce e atât de multă linişte în jurul meu... Ori ei, ori eu...lipsim!

 (Sursa foto: internet)

"Cu cât îmbătrânim, cu atât mai mare devine uimirea când vedem câtă ignoranţă încape în noi fără să ne crape hainele - Mark Twain"

"Şi sufletul omului, întocmai ca pâraiele şi plantele, avea nevoie de un soi de ploaie: speranţă, credinţă, raţiune de a fi. Când acestea lipsesc, sufletul moare, deşi sufletul continuă să trăiască. Oamenii ar putea spune atunci: "Ia te uită, în acest trup chiar a trăit cineva. - P.Coelho"
 

Yi San sau Furtună la Palat - subtitrat în română

(Sursa foto: internet)

Pentru aceia dintre voi care nu aţi reuşit să urmăriţi acest serial de la început până la sfârşit sau doriţi să îl revedeţi, puteţi să îl revedeţi: AICI!

Mai jos, am să dau linkul către primele seriale, restul le veţi găsi tot pe acel site:

Yi San - E01.part 1
Yi San - E01.part 2

Yi San - E02.part 1
Yi San - E02.part 2
Yi San - E02.part 3
Yi San - E02.part 4
Yi San - E02.part 5
Yi San - E02.part 6
Yi San - E02.part 7


Yi San - E03.part 1
Yi San - E03.part 2


Yi San - E04.part 1
Yi San - E04.part 2

Yi San - E05.part 1
Yi San - E05.part 2

Yi San - E06.part 1
Yi San - E06.part 2

Yi San - E07.part 1
Yi San - E07.part 2

 Yi San - E08.part 1
 Yi San - E08.part 2
 Yi San - E08.part 3
 Yi San - E08.part 4
 Yi San - E08.part 5
 Yi San - E08.part 6
 Yi San - E08.part 7


Yi San - E09.part 1
Yi San - E09.part 2

Yi San - E10.part 1
Yi San - E10.part 2


 Mai găsiţi serialul aproape integral şi AICI!

Sper să vă facă plăcere să îl revedeţi!

până la mine

Meet Joe Black - Whisper of a thrill
 

un lăstar tăcerea
sub scrâşnetul
tălpilor

ai spune că până la mine sunt trei paşi,
dar până la mine
e o noapte şi-o zi
o noapte,
noapte,
câteva poveşti deşirate,un ţipăt şi-un gând
fără de sfârşit

la colţul inimii se crapă de ziuă
scuipă în sân
şi mergi mai departe
în curând vor cânta cocoşii uitării

(Sursa: internet)

Legendele Palatului Concubina Regelui - online, subtitrat

După cum bine ştiţi, la TVR a început un nou serial coreean. Nu l-am văzut de la început, dar mi-a plăcut de la primele secvenţe. Am regăsit în el actori deja familiari, iar asta m-a bucurat. Nu am să povestesc nimic din el, cei care urmăresc astfel de seriale ştiu deja despre ce e vorba, iar cei care nu urmăresc, poate vor dori să descopere chiar ei despre ce este vorba. Totuşi, serialul aduce din nou în discuţie iubirea, onoarea, respectul faţă de părinţi, faţă de oamenii de lângă noi, puterea sufletului şi înţelepciunea.


Episodul 1 - partea 1
Episodul 1 - partea 2

Episodul 2 - partea 1 
Episodul 2 - partea 2

Episodul 3 - partea 1
Episodul 3 - partea 2

Episodul 4 - partea 1
Episodul 4 - partea 2

Episodul 5 - partea 1
Episodul 5 - partea 2

Episodul 6 - partea 1
Episodul 6 - partea 2

Episodul 7 - partea 1
Episodul 7 - partea 2

Episodul 8 - partea 1
Episodul 8 - partea 2

Episodul 9 - partea 1
Episodul 9 - partea 2

Episodul 10 - partea 1
Episodul 10 - partea 2

Episodul 11 - partea 1
Episodul 11 - partea 2

Episodul 12 - partea 1
Episodul 12 - partea 2

Episodul 13 - partea 1
Episodul 13 - partea 2

Episodul 14 - partea 1
Episodul 14 - partea 2

Episodul 15 - partea 1
Episodul 15 - partea 2


Restul episoadelor le găsiţi AICI !

De azi am să cresc copil!

În ultima vreme, ideile mi se învălmăşesc în suflet, în minte...nu mai pot să scriu mai nimic. Aş scrie despre atât de multe, dar când ajung aici...ideile îmi tac, se sufocă, mi se leagă de degete...nu vor să fie scrise. Poate, aşa mă gândesc eu, uneori e bine să tăcem. Când cuvintele ne cer...e bine să tăcem, dar întreb eu, când tăcerea se vrea numai tăcere, cum putem ieşi din acel gol? Aş vrea să urlu, să ţip, să plâng, să râd, să gesticulez emoţii, dar nu mai pot. Simt încet cum aproape toţi oamenii mi se strâng în jurul gâtului. Urăsc falsitatea şi urăsc duplicitatea. Urăsc să mi se zâmbească pe faţă, iar când mă întorc, în spatele meu să se nască grimase. E ca şi cum din pământ ar ieşi liane reci şi ţi s-ar înfăşura în jurul trupului, a sufletului, ţi-ar şopti, te-ar strânge încet...să nu poţi să mori nici măcar în tine. Oamenilor le place să se joace cu suflete, cuvinte, cu promisiuni. Ştiu că nu le vor îndeplini, dar le face plăcere să se simtă bine pe moment. Este ca şi cum ai băga otravă cu bună ştiinţă în cafeaua cuiva şi ai aştepta să moară după ce pleci. Oamenii uită din ce în ce mai mult să sărute mâna mamei. E mai bine să o strângă la uşă. Nu ne mai oprim la un şotron, pe o bancă în parc. Copiii nu mai sunt frumoşi. Sunt doar gălăgioşi. Nu avem timp să râdem cu ei, să ne jucăm cu ei, dar avem timp să ţipăm la ei şi să le ţinem predici. Nu ne mai place nimic. Ne place doar să ne plângem şi să stăm acolo în balta propriilor lamentări în speranţa că va apărea o barcă. Dacă e să apară, ne comportăm de parcă avem tot dreptul să urcăm sus. Să mai coboare şi ei, că noi am stat destul acolo. Nu ştiu unde se îndreaptă conştiinţa şi sufletul omenesc, dar cred că eu mă îndrept din ce în ce mai mult către o altă direcţie. Pur şi simplu m-am săturat să fiu printre oameni mari. Acolo nu e timp pentru zâmbet. Nu e timp pentru a sări coarda, pentru a sta pe spate şi a desena cu degetul înmuiat în iarbă cerul. Nu e timp să modelăm norii. Nu e timp să privim cum dansează păsările pe cer. Nu e timp să treci cu mân prin frunzişul copacilor. Nu e timp să te caţeri în copaci. În lumea celor mari e timp doar de certuri, de despărţiri, de grabă, de somn, de stres, de oboseală. Când ei sunt aşa, lumea din jurul lor dispare...cu tot ce are frumos. Uneori dispar chiar şi copiii. Îi culcă mici şi îi îmbrăţişează doar la nunta lor. Eu vreau să redevin din ce în ce mai mult copil. Vreau să pot sta pe trepte în faţa blocului şi să colorez cu cretă. Să mă joc ascunselea şi să "ţară, ţară vrem ostaţi!". M-am săturat de Pepe şi Zăvoranca, de Boc şi Băsescu, de ideea că oamenii doresc schimbări pentru care nu ridică nici măcar un deget. M-am săturat să văd zilnic acelaşi noroi politic şi să ies afară să văd cum oamenii fac pe nemulţumiţii. Pentru mine cine e nemulţumit dă cu pumnul în masă, vine cu o listă de schimbări, strigă, vorbeşte cu cine e nevoie şi poate face ceva... mă rog. M-am săturat să nu dăm doi bani pe sportivii care schimbă în bine acolo unde alţii au adus doar rău...în ochii celor de afară. Pentru noi e calr că ei nu înseamnă prea mult. Dacă ar însemna nu ne-am lăsa campionii să moară singuri în spitale. Singuri, părăsiţi şi săraci. Nimic educativ la televizor. Noroc cu filmele coreene din care poţi să mai sorbi puţin gust de umanitate şi înţelepciune, iubire şi respect. În rest numai nore pentru mama, socrii contra socrii, fii contra părinţi, emisiuni de doi bani făcute doar să spele creiere şi să dea mai departe prostia omenească ridicată la rang de "divertisment". Deci, da! Am să mă aşez lângă fetiţa mea şi am să învăţ din nou copilăria. Am să îmi fac căsuţe în copaci şi am să citesc despre lumea aceea unde oamenii luptau pentru un zâmbet, pentru o îmbrăţişare, pentru iubire. Am să citesc despre Feţi Frumoşi şi Ilene Cosânzene, despre prinţi mici şi vulpi, despre stejari bătrâni şi mese vrăjite care vorbesc. Am să citesc despre mine şi am să încerc să mă regăsesc undeva. Am să învăţ să râd mai des. Am să învăţ să mă joc mai mult, să visez mai mult, să cred mai mult în lumea aceea fermecată pe care majoritatea o îngropăm prea repede în noi. Am să învăţ de la ea candoarea şi bunătatea, gingăşia faţă de tot şi iubirea care nu se îndoieşte, nu întreabă, nu răscoleşte. De azi, voi sta mai mult pe spate, voi privi mai mult cerul şi voi încerca din nou să modelez nori. Dacă vreţi, puteţi lua şi voi câţiva...sunt destui pentru toată lumea! De azi am să cresc copil!

rană

Yani-Nostalgia
 

în fiecare seară adorm într-o rană
nu, n-are rost să-mi spuneţi
fel de fel şi-au bătut şi alţii gura de pomană
nu trece
nu are cum
e rană deschisă, iar eu mă răsucesc mereu în ea
mai mult
mai mult

întunericul se scurge precum o cerneală
prin fereastră
să nu aud urletele nopţii mă înfăşor şi mai adânc în rana mea
uneori când doare prea tare
muşc din ea aproape cu ciudă şi-mi repet ce-mi spunea cineva:
"Ramonă să fugi de iubire ca de dracu!"
n-ai ascultat!!! - îmi tot spun şi-mi tot spun!
l-ai lăsat să-ţi escaladeze şira spinării
vertebră cu vertebră
până ţi-a ajuns în gât

când a plecat s-a auzit doar un trosnet de frunte
sau de genunchi
sau Dumnezeu mai ştie de ce ... se poate frânge sufletul!?

iar asta, pentru că n-ai vrut tu să stai acolo pe soclul ăla nenorocit
să te picteze în toate luminile şi umbrele,
numai după cum se învârtea soarele lui de bărbat!

primăveri

Yani - If I could tell you
   

Şi au trecut atât de multe primăveri prin mine. Şi au trecut atât de multe flori prin floarea zâmbetului meu. Unele mi te-amintesc trăind în mine, iar altele stau veştejite într-un colţ. Să spunem că e tot ce a fost rău în amintire. Nimic. Sau, mai nimic. Doar sfârşitul. Totuşi, să spunem că e tot ce a fost rău. Uneori, prin vis, trec mâna peste chipul tău. Eşti tot acolo şi eşti tot la fel. Sunt tot acolo, doar că uneori e greu. Treci prin mine precum primăverile şi revii mereu la fel ca alte primăveri. Eşti toţi cocorii sufletului meu. De fiecare dată mai puternic. Aşa o fi să fie în cele lumeşti. Undeva, la colţul ochilor se iveşte o pitulice zgribulită şi udă. Se scutură de timp, ridică privirea şi cântă. De pe aripi se scurg boabe de apă. Primăvara tremură. O simt cum se strânge în mine asemeni unui pumn de frig. Apoi, din nou soare. Îmi trec palma peste ochi. Pitulicea îşi ia zborul precum o închipuire. Taie privirea spre alte ceruri. Florile nu se mai leagănă. Copacii stau la fel de bătrâni şi mă privesc. De undeva de departe, de sub ramurile unuia dintre ei îmi faci cu mâna. Din ochii tăi s-au născut atât de mulţi fluturi. Destui să pot să trag aer adânc în piept zilelor ce vor veni. Multe. Şi au trecut atât de multe primăveri prin mine. Şi au trecut atât de multe flori prin zâmbetul meu. Dintre toate, tu îmi eşti cea mai proaspătă şi fericită. Şi doar pentru atât merită să ştiu mireasma altor primăveri. Primăvara tremură.

Heddoappu Japan! Anata o aishi Japan!  - Capul sus Japonia! Te iubesc Japonia!

Constat cu stupoare faptul că peste tot în media şi în ţară lumea vorbeşte despre Japonia.

Majoritatea ne mirăm de ceea ce se întâmplă acolo, unii se bucură că nu s-a întâmplat la noi, iar majoritatea afirmă: "Este vorba despre Japonia! Se va ridica şi va merge înainte!".

Spuneam odată că fiecare om are dreptul să aibă preferaţi - chiar şi în rândul raselor umane. Ai mei, pe departe sunt asiaticii. De ce? Pentru că ei sunt florile mele de cireş! Cu alte cuvinte, sunt perfecţi în sufletul meu! Umani, oneşti, muncitori, gingaşi, puternici, muncitori, solidari, înţelepţi. Au puterea de a înţelege unde puţini pot şi au capacitatea de a ajuta şi a ierta unde alţii nici nu încearcă.

Azi, la 4 zile după ceea ce s-a întâmplat la ei, în România nimeni nu a făcut pasul, deşi, chiar dacă ne e greu să credem şi japonezii plâng, suferă, le e foame, frig, teamă. Indiferent de rasă, toţi simţim durerea şi tristeţea, deznădejdea. Toţi suntem părinţi, bunici, prieteni, fraţi...

Astfel, am decis să demarez această campanie de strângere de ajutoare care vor consta în tot ceea ce credeţi că le poate fi util unor oameni care la ora actuală nu mai au nimic.

Se pot dona: pături, plapume, saci de dormit, corturi, încălţăminte, îmbrăcăminte, prosoape, produse de igienă corporală, apă minerală sau plată, mâncare neperisabilă.

În momentul în care s-au adunat ajutoare suficiente se va face un colet pe care am să-l trimit la ambasadă sau la una dintre organizaţiile pentru sinistraţi din Japonia.

Cine doreşte să participe, să ajute, mă poate contacta:

sandrina_ilie@yahoo.com
0763402928

Cine nu poate să ajute material, poate să se roage. Japonia are nevoie acum de toate gândurile noastre bune şi pozitive!

Ciudat este că un anume "creştin" a spus că nu merită să ne rugăm deoarece japonezii nu cred în Dumnezeu.
Ceea ce nu ştie el este că Dumnezeu îşi cunoaşte toţi fiii şi fiicele, chiar dacă aceştia se roagă altor divinităţi.
Ceea ce mai trebuie să înveţe este iubirea creştină.

Oricum, eu le doresc ca orice Divinitate...kami, Budha, Dumnezeu să le fie aproape şi să îi ajute!

Heddoappu Japan! Anata o aishi Japan! 

Vă rog din suflet,  cei care doriţi să vă implicaţi şi să demonstraţi că şi românii ştiu să fie responsabili cu alte naţii şi pot solidariza cu durerea lor, preluaţi această campanie şi daţi-o mai departe!

Vă Mulţumesc!

Zâmbiţi vă rog - tot copiii reuşesc...

Ori de câte ori suntem trişti, abătuţi, absenţi nouă şi lumii, ei, copiii reuşesc de fiecare dată să ne aducă pe lina de plutire, în axa proprie. Am zâmbit din tot sufletul... Este pur şi simplu adorabilă! Parcă o văd pe fiica mea. Şi ea e la fel de perseverentă şi insistentă când îşi pune ceva în gând :).

şi încă unul descoperit puţin mai târziu...

"Inimă în inimă cu Japonia" - Campanie de susţinere a Japoniei

 (Sursa: adevărul)

Aşa duc asiaticii oamenii pe care îi iubesc şi îi respectă...în spate! 
Ei îi duc cu drag şi nu îi consideră o greutate pe spate cum facem noi!

Deoarece astăzi nu am putut urmări ştirile despre starea Japoniei şi implicarea altor naţiuni spre a o ajuta (deşi ştiu că sunt câteva gata să intervină), vreau şi eu să întreb dacă ştie cineva cum se implică România?
Avem vreo campanie deschisă - media, crucea roşie, organizaţii, etc?

Doresc să iniţiez una. Cine e cu mine? Nu cer mult!

Cer doar să vă puneţi în locul acelor oameni care văd în jurul lor numai dezastru, prăpăd, moarte, teamă, ape, noroi, ameninţare nucleară, replici după replici, cutremure după cutremure...

Cer să vă gândiţi că natura şi dezastrul nu alege. Vine la întâmplare! Dacă "hazardul" a făcut ca acum calamitatea să se întâmple într-o ţară pregătită, nu se ştie pe cine va alege mâine. Pregătită sau nu, nimeni nu e pregătit să piardă oameni dragi. Nimeni nu e pregătit să stea nedormit zile întregi în mijlocul unei furii dezlănţuite a naturii. Aş spune chiar a...Pământului.

Nimeni nu poate fi atât de pregătit pentru a se "cutremura" aproape non-stop timp de o zi întreagă.

Să vorbim despre Japonia e una. Să iubim Japonia e frumos. Să scriem despre Japonia e o provocare. Dar acum se cere mai mult. Acum trebuie să fim alături de Japonia şi nu doar prin vorbe!

Dragii mei, Pământul este casa tuturor. Indiferent ce rasă suntem şi în care colţ de lume trăim, noi toţi suntem o familie. Într-un fel sau altul ne aparţinem unii altora,i suntem legaţi unii de alţii, depindem unii de alţii sub o formă sau alta.
Poate sunt oameni care îşi pot închipui cum ar arăta o nouă hartă a Pământului fără Japonia, eu nu pot să îmi închipui cum ara arăta nici măcar fără cea mai minusculă insulă a sa.

Am scris ieri un mail la Ambasada Japoniei, iar azi voi reveni cu un altul. Poate de acolo voi putea primi o îndrumare clară sau poate mi se va spune cum să procedez cu coletele.

După ce voi ştii exact cum voi putea trimite coletele şi unde, am să revin cu date despre: unde şi cum să trimiteţi ceea ce doriţi să trimiteţi: bani, alimente, haine, încălţăminte, apă minerală-plată, pături,corturi, saci de dormit, produse de igienă, etc

Nu se poate ca în timp ce o ţară întâmpină astfel de încercări o alta să continue cu nimiceniile obişnuite fără să îi pese. Ca şi aici şi acolo sunt oameni care plâng ca şi noi, care simt ca şi noi, care disperă ca şi noi, care se tem ca şi noi, cărora le e foame, frig...care au familii, părinţi, copii, soţii, soţi...!

(Sursa: buzznews)

(Sursa: Mediafax)

(Sursa: adevărul)

Pentru cei care vreţi să citiţi date de ultimă oră, oferite în direct de la "epicentru", puteţi intra pe blogul lui Marius, un român din Japonia...

Fiecare om simte diferit, gândeşte diferit, iar asta este cu siguranţă o mare bucurie şi fericire. Asta ne obligă să facem lucurile mai bine, să ne apropiem de perfecţiune cu ajutorul  exemplului, al diferenţelor, al comparaţiei. Uneori, un simplu gând exprimat altfel decât al nostru, poate trezi în noi un sentiment nou.
Mai jos, nişte oameni deosebiţi pe care eu îi apreciez şi mi-s dragi deoarece ştiu să îşi expună trăirile atât de simplu şi puternic, au ceva de spus despre Japonia şi despre tristeţile lor refeitor la România.

Cătălin Arghire - Noul salut

Ex Silentio - Japonia România

Flavius Obeadă - Răbdarea unui Haiku

Marius - Cutremur, tsunami şi eroism

Vă mulţumesc pentru faptul că de fiecare dată când intru pe blogurile voastre constat că zâmbesc şi mă simt un om fericit, care poate trăi bucuria de a vedea oameni cărora le pasă.

~~{{~~

Japonia şi alte tristeţi de ale mele

Astăzi m-am gândit la Dumnezeu mai mult decât niciodată, dar nu pentru mine ci pentru Japonia şi pentru japonezi. Am trimis chiar şi la Ambasada Japoniei în România un mail prin care mi-am prezentat regretul pentru tot ce se întâmplă în Japonia. Poate nu înseamnă mult, dar aşa am simţit eu că pot fi mai aproape de ei.

Ziua de astăzi, pentru mine a fost o zi de încremenire. Nu am putut face nimic decât să mă rog pentru acei oameni, pentru acea ţară. Este groznic. Parcă toată istoria şi tot timpul le-a fost neprielnic şi totuşi...sunt unde sunt şi aşa cum am mai spus, japonezii nu sunt doar o naţie. Ei sunt o naţie de zei. Cred cu sinceritate că vremea Samurailor nu s-a stins. Ea trăieşte în fiecare suflet de acolo. Altfel, nu îmi pot închipui supranaturalul şi supra umanul din ei, din acţiunile lor, din responsabilitatea lor, din respectul lor pentru tot ce îi înconjoară.

Marea majoritate dintre japonezi cred în zei, în "kami", cred în Buddha, dar eu cred că defapt ei sunt adevăraţii "kami".

Azi, i-am privit cât de calmi, de plini de responsabilitate au primit şi au trăit totul. Ştiau că va veni într-o zi acest "mega cutremur", dar nu ştiau că va fi astăzi. Totuşi, chiar dacă s-a întâmplat astăzi au acceptat totul cu mare, mare curaj şi stăpânire de sine. Chiar dacă se temeau pentru ai lor, pentru ei, nu au uitat oameni în urmă, nu au creat panică...au zâmbit cu ochii trişti, au înclinat din cap şi au mers cu viaţa mai departe. Aşa cum e ea.

Am plâns. M-am gândit la noi ca şi naţie mai mult decât niciodată. Azi, a durut.

La toate emisiunile pe care le urmăresc şi precizez că nu mă mai interesează aproape nici un alt post de televiziune în afară de Antena3, se punea repetativ...parcă asemeni unei dorinţe mai mult:

"Vor învăţa românii de la japonezi? Noi dacă am fi fost în locul lor sau vom fi ne-am putea comporta la fel?"

Deşi, mă gândisem şi eu la români când am văzut imaginile nu mi-am pus aceste întrebări. Faptul că au fost puse mi-a răsucit în suflet şi mai tare cuţitul.

De când mă ştiu încerc să gândesc, să simt, să mă comport după modelul celor din Asia, iar asta pentru că eu am citit "Shogun" în clasa a patra :). Contrar aşteptării mamei mele l-am înţeles destul de bine. Când am terminat mi-am jurat că voi deveni o "floare de cireş". 
Nu am devenit şi nici nu sunt. Poate doar una mică. Foarte mică. Ce mă alină însă, este să ştiu că pentru ei şi cea mai neînsemnată floare contează.

Totuşi, îmi iubesc ţara şi oamenii ei. Aşa cum sunt. Sper doar ca fiecare să devină într-o zi mai conştient pentru a suferi mai puţin şi a putea dărui mai mult. Faptul acesta, mă pune oarecum mereu între ciocan şi nicovală. Nu poţi iubi niciodată la fel două entităţi. De aceea, de câte ori una cade, primesc paharul de apă rece şi reversul mănuşii de la ceea ce este cealaltă.

Revenind însă la acele întrebări, am să dau câteva exemple care dovedesc clar de ce nu este posibil să fim la fel.


Nu avem cultul, respectul şi dargostea pentru oamenii în vârstă. Ei le au.

Dacă ei se opresc din fuga către posibila salvare pentru a lua alături oamenii bătrâni şi pe cei care nu mai au pe nimeni, noi nu o facem.

"Lasă că el a trăit destul, măcar eu să scap că am toată viaţa înainte!".

Nu ar fi chiar atât de groaznică această gândire dacă ar fi alegerea persoanei în vârstă să se sacrifice pentru tine şi nu sacrificarea ei de către noi înspre propriul bine.

Ei trăiesc alături de părinţi, au grijă de ei şi nu îi lasă să lipsească din capătul mesei ori de câte ori mănâncă. Noi îi abandonăm ca pe nişte rufe murdare, ca pe nişte haine care nu ne mai sunt bune...ori sunt prea mici, ori prea mari, ori prea largi, ori..., iar când îi luăm la noi le reproşăm mereu că ne sunt greutăţi pe cap şi le ducem mâncarea în camera lor ca să ne tihnească mâncarea.

Nu avem cultul muncii. Ei îl au.

Noi aşteptăm mereu impulsuri. Noi nu găsim soluţii pentru nimic: economie, agricultură, turism, etc. Ei fac minuni din orice fără să se plângă. Ei fac şi apoi aşteaptă. Noi aşteptăm şi apoi facem. Ei ar fi ieşit din orice rahat naţional doar cu Delta Dunării. Noi o avem şi ne batem joc de ea. Îi renegăm toate posibilităţile turistice şi o transformăm într-o Cenuşăreasă bună numai de muls peşte. Ar mai fi multe.

Noi nu avem cultul generaţiei viitoare. Ei îl au.

Dacă noi ne transformăm încet, încet tineretul în snobi, în manelişti, în agramaţi, în persoane care nu citesc decât referatele de pe net şi lecţiile de la şcoală, în oameni fără cultură generală, ei le oferă cea mai bună educaţie încă de mici. Investesc în ei, pentru că ei vor fi cei care duc totul mai departe. Nu vor să fie ca ei ci mult mai buni. Educaţia are cel mai important rol.

Dacă ei au învăţat din durerile şi rănile trecutului lor şi au renăscut din cenuşă de atâtea şi atâtea ori ridicând o Japonie eficientă, civilizată, corectă, sigură pentru ca tinerii lor să aibă se să ducă mai departe fără grijile pe care le-au avut ei, nouă ne pasă doar să trăim noi bine...azi şi acum, să furăm noi cât mai mult, să defrişăm, să despuiem apele de tot ce e viu..."că, aşa e în tenis!".

Ba mai mult...golim toată ţara de resursele ei şi le vindem altora pe bani de nimic ca să ne înfundăm noi, îai...ne ştim noi care, iar pruncii noştri...Dumnezeu cu mila că vorajunge la mâna altora în loc să fie ei mâna pe care o strâng alţii. Şi, ca şi când nu ar ajunge, nu doar că o golim, dar îi mai vindem şi orice are ea rentabil în economie. Şi nu oricum. O vindem pe gratis şi pe spinarea generaţiilor viitoare care vor trebui să o ia de la zero. Nici nu ne pasă că vine un străin din ţara lui peşte şi ne vind ela fiare vechi ceea ce pentru ţara asta a adus randament zeci de ani de zile. Unde pui că făcea şi export. Dar na...e mai bine să ajungă picii să mănânce: "mercur pe pită", iar noi se ne spălăm pe mâini de nereguli şi goluri în legislaţie. Mai moare un prunc. Mare pagubă. Nu avea ce căuta acolo, nu? Măsa ce păzea? Cam aşa gândesc la noi cei responsabili de oamenii lor...

Noi nu avem cultul respectului pentru aproapele nostru. Ei îl au şi faţă de duşmani!

Dacă ei ar avea vreun duşman de moarte, în cazuri de calamitate l-ar aduce în casa lor, l-ar găzdui, i-ar da mâncare şi şi-ar purta de grijă unul altuia şi familiilor lor. Nu l-ar fura, nu i-ar dori răul, nu s-ar face că nu îl aude. Noi, ne-am bucura că a dat şi el de rău, că i-a mai murit din capre şi a ajuns la nivelul nostru sau chiar mai bine sub...

Poate pare că sunt cinică. Nu sunt. Astea sunt statisticile mele din ceea ce văd zi de zi la televizor. Din ceea ce am trăit încercând să ajut în campaniile umanitare. Din ceea ce am ajuns noi ca naţie şi România ca şi ţară condusă. Din toată ţara asta, mereu se ridică o mânuţă de oameni...ghioceii aceia care te fac să îţi doreşti să trăieşti mai frumos, care te fac să zâmbeşti, să crezi...şi încearcă, se zbat, se dau peste cap şi fac lucurui bune. Mereu însă rămâne gloata care murdăreşte înapoi cu mult mai rapid decât au reuşit ei să scoată la iveală. Mă uit de la o vreme cu lacrimi în ochi la emisiunea: "În premieră" a Doamnei Carmen Avram, asta după ce m-am uitat la emisiunea: "Împreună dăm viaţă poveştilor"...şi vreau să spun că mai bine decât acolo nu se poate observa de ce noi nu putem fi ca japonezii sau orice alt popor asiatic. Lor le pasă de oameni şi de ei. Nouă nu prea ne mai pasă de nimeni şi de nimic. Defapt ne pasă de suferinţa lui Pepe, de faptul că Iri nu o lasă pe Monica în casă, de faptul că Salam are contract cu Goran.

Îmi pare rău, dar din păcate România este foarte departe de a se modela, de a se trezi, de a se auto stimula, auto educa şi de a urma aceste exemple pe cât de emoţionanate, pe atât de pline de bun simţ şi curaj.

România se află oricum de ceva vreme în mijlocul unui "mega cutremur" naţional care riscă să ne facă una cu pământul fără grade Richter şi nu simte zgâlţâiturile, nu simte replicile. România nu poate fi Japonia, iar asta este o extraordinar de mare durere a mea.

Nu aş vrea să fie Japonia, dar aş vrea ca într-o zi, un copil, într-un colţ de lume să citească o carte şi să vrea să fie "o doină". Aş vrea să prind timpul ăla, în care un copil va vrea ca cineva, undeva să semene cu România.

Dar, până atunci, în fiecare zi mă voi trezi cu gândul că schimbarea începe cu mine. Mă voi trezi cu gândul să trăiesc în aşa fel încât, atunci când am să mă îndrept către capăt, să privesc înapoi zâmbind şi să văd oameni zâmbindu-mi.

Japonia se va ridica. Se va ridica asemeni Feţi Frumoşilor din basmele noastre...într-o zi cât alţii în trei, într-o lună cât alţii într-un an. va demonstra din nou că japonezii nu sunt oameni ci sunt "kami". Vor demonstra că în venele lor curge nu sânge ci responsabilitate, umanitate, dăruire, decenţă, credinţă şi Samuraii de altă dată!

Peste o vreme privind-o, vom uita că acolo azi, 11 martie 2011 a fost un cutremur de 8,9 pe scara Richter, peste 60 de replici cu magnitudinea de 6-7 şi un tsunami cu valuri de 10 metri. Defapt cum să ne amintim când ea va fi mai mult decât a fost acum? Noi vim uita. Ei nu. Ei vor continua să îţi înveţe copiii să se protejeze, să se apare, să se ajute, să se iubească şi să ştie că dacă ei nu fac, alţii nu le vor face. Ei vor continua să ridice Japonia încă o dată şi încă o dată şi ori de câte ori va fi nevoie până când vor învinge probabil tot ce noi ne gândim că nu poate fi învins.

Ziua de astăzi, pentru mine a fost o zi de încremenire. Nu am putut face nimic decât să mă rog pentru acei oameni, pentru acea ţară. Este groznic.

Am plâns. M-am gândit la noi ca şi naţie mai mult decât niciodată. Azi, a durut.

"A fost odată ca şi niciodată"

"A fost odată ca şi niciodată" . Nu aşa încep şi se sfârşesc toate poveştile? Uneori pasul se opreşte la mijlocul ţărmului, pescăruşii înmărmuresc, timpul încremeneşte între pleoepele noastre, iar noi ne uităm mersul firesc nimeni nu ştie "de ce?". Defapt de ce am vrea unii să ştim? De ce am vrea unii să spunem? De ce cuvintele aravea un sens când plecăm dacă defapt toate sentimentele mari se ţin în tăceri adânci? Da... Mulţi nici nu  nu vor să afle, unii plecăm pur şi simplu iar cineva în urma noastră trăieşte încremenirea.

Întotdeauna cineva!

Un soare amoţit pare să clipească din nou. Pescăruşii se trezesc, caruselele încep să se învârtă fără încetare. În jurul lor nori. Nori şi tăceri. Cu timpul devin obişnuinţe. Obişnuinţa cu care mergem mai departe. Şi norii, şi tăcerea. Devenim morminte. Am mai spus-o. Oamenii sunt mormintele altor oameni. Diferenţa este că îi îngropăm de vii şi ne putem îngropa alături de ei şi pe noi. Într-o zi, deosebită sau oarecare, oamenii se trezesc din amorţire. Simt frunicături în degete. Parcă şi sângele curge altfel. Dintr-o dată lumea devine alta. Adevărul este că ea e mereu la fel. Noi ne trezim însă din când în când. Învăţăm din nou să umblăm, să râdem, să simţim ploaia, să auzim dimineţile cum ni se strecoară sub piele până în suflet, să tresărim. Frumos... Apoi, gata. Ne tragem din nou pământul trăirii peste noi şi ne afundăm în amorţire. Totuşi, de fiecare dată murim altfel. Când o facem din iubire e cel mai frumos. Nu doare. Rămâne frumuseţea emoţiei. Speranţa. Eu cred în magie de exemplu. În magia lucrurilor simple şi frumoase. Cred că vremea magicienilor nu a trecut. Mireasma de mere coapte se simte cel mai bine acum. Şi plecarea. Şi rămânerea. Mereu se va simţi. Nu mai suntem singuri în noi. Mai e cineva acolo pentru totdeauna. Pentru asta trebuie să ne simţim fericiţi. Într-un fel doar murind aşa putem să ne rămân vii pentru totdeauna. Unii nu se trezesc cu adevărat niciodată. Unii nu se trezesc cu adevărat niciodată. De la o vreme, eu am murit frumos. Cu mult noroc, poate pentru ultima oară.

 "A fost odată ca şi niciodată" . Nu aşa încep şi se sfârşesc toate poveştile? 

Gânduri...ale mele, poate şi ale voastre...

De la o vreme, apropiaţii mă tot întreabă ce am?! Eu, eram o fire deschisă, veselă, zâmbitoare. Scriam mult. Uneori nici nu avea importanţă ce...eu scriam. Scriam despre lucruri care aparent nu au nici o importanţă, dar care pentru mine aveau. Scraim despre un bătrân care zâmbea în parc, despre un copil care s-a julit la picior şi despre mâna mamei lui care făcea minuni. Scriam despre păsări, despre copacii din Focşani, despre munţi, despre ochii lui. Înţelegeţi? Scriam. De la o vreme sunt absentă. Singura fiinţă care mă ţine în viaţă asemeni unui aparat conectat în permanenţă la viaţa mea, la suflet, la impulsurile normale pe care le are o fiinţă este ea..., fiica mea. Este poate cel mai real sentiment şi cea mai reală fiinţă din viaţa mea, singura care îmi contează cu adevărat şi pentru care contez cu adevărat.

Dar acum, nu am să vorbesc despre dragostea firească dintre o mamă şi copilul ei ci despre dragostea mea faţă de oameni şi a oamenilor faţă de oameni.

Cum am spus, de la o vreme sunt absentă. Mă uit în jur şi nu pot să înţeleg... Pur şi simplu sunt năucită!

Românii sunt oameni sensibili, creativi, puternici, inteligenţi şi înţelepţi. E drept că le place să se împungă unii pe alţii, dar asta poate fi uneori benefic, ne ţine treji, ne face să zâmbim. Le place să stea la o bârfă, dar nici asta nu e rău uneori. Bârfele pot schimba vieţi şi mentalităţi dacă sunt folosite constructiv. Le place să stea la un pahar de pălincă, dar la un pahar de pălincă stau şi cei care au inventat scotchul. Străinii ştiu că românilor le place să trăiască bine şi sănătos. Deci, nici pălinca nu e rea dacă nu ne duce în pragul pierderii de sine. Românilor le place să încingă grătare în faţa blocului ascultând manele, dar nu maneaua e esenţa noastră ci faptul că ne place să ne adunăm, să ne fim unii altora.

Ciudat este însă, că atunci când ar trebui să ne fim cu adevărat, nu ne suntem.

Atunci, aproape firesc îmi tot pun întrebarea: oare, ce înlemneşte, ce încremeneşte un popor întreg?

Iresponsabilitatea? Nu cred. Românii au dovedit de foarte multe ori că sunt responsabili.Chiar şi fără posibilităţile unor ţări extrem de bogate, civilizate şi avansate, românii ştiu şi pot să facă minuni...inclusiv în spitale, în agricultură, în informatică, în şcoli... Românii sunt inventivi, iar asta i-a scos de foarte multe ori la suprafaţă în momente grele. Românii ăşi fac datoria faţă de semenii lor chiar şi atunci când nu au cu ce, când nu au banii pe care alţii îi au, când nu li se mulţumeşte înapoi sau sunt lăsaţi în uitare. Românii, cum am spus sunt sensibili şi nu sunt nepăsători. Că am ajuns la un capăt de drum, de linie şi că putem face pasul către asta...da, am ajuns şi este foarte uşor să călcăm dincolo. Defapt este cel mai uşor lucru pe care îl poate face cineva: să calce pe tărâmul nepăsării!

Teama? Ăsta e un răspuns tare greu. Refuz să cred că în secolul acesta, un popor poate să simtă teamă. Nu pot să accept că un popor se poate teme să strige ce are pe suflet atâta vreme cât nu contravine legii. Nu pot să cred că un popor se teme să iasă în stradă să îşi manifestedispreţul sau nemulţumirea faţă de un stat pe care îl slujeşte şi pentru care se ridică zi de zi din pat pentru a-i aduce beneficii, deoarece a merge la muncă nu înseamnă doar un beneficiu propriu, ci şi unul colectiv. Nu muncesc doar pentru binele meu ci şi pentru a mi se face bine, pentru a trăi o stare de bine, pentru a avea convingerea că după ce nu voi mai putea munci binele va exista ca şi o stare de normalitate. Nu? Nu vreau să cred şi nu pot să cred că oamenilor le este teamă să trăiască, să îşi ceară drepturile - pe care trebuie, sunt obligaţi faţă de ei, faţă de familiile lor şi faţă de copiii, copiilor lor să ŞTIE că le au!!!

În orice stat de drept şi normal, oamenii trebuie să ştie că ei au şi drepturi nu doar obligaţii, că legile sunt legi pentru toţi şi nu selectiv! În orice ţară oamenii ar trebui să aibă garantat dreptul minim la o viaţă de bun simţ!

În orice ţară normală atât cetăţenii, cât şi guvernanţii şi oamenii politici TREBUIE, au DATORIA MORALĂ de a se gândi la copii, la generaţiile următoare! Dacă ei şi noi trăim şi plătim nişte greşeli ale generaţiilor trecute, DE CE trebuie să îi condamnăm şi pe copii noştri să plătească gunoiul nostru de sub preş???

Scoateţi odată pentru totdeauna gunoiul, aruncaţi-l, ardeţi-l, treziţivă sufletele şi conştiinţa şi deveniţi nu doar români ci oameni, oameni cu proiecte pe lungă durată care să garanteze un viitor oamenilor ce vor fi în această ţară, care vor guverna aceste legi şi care vor conduce acest popor!

NU SE MAI POATE AŞA! Românii nu ar mai trebui să accepte să trăiască aşa în acest secol.

Înţeleg că nu ne mai pasă de cei care au fost ceva pentru noi: bătrânii, armata, emblemele acestei ţări, istoria!!!

Înţeleg că nu ne mai pasă de noi pentru că mergem cu valul şi cu vorba: fie ce vrea Dumnezeu să fie!!!

Dar când e vorba de copilul tău...nu mai înţeleg acceptarea devalorăzării persoanel şi ca şi naţie!

Nu pot să înţeleg şi să accept faptul că românii se tem de guvernanţii lor. Dacă ar fi aşa...care mai este rostul unei guvernări, al unui vot, al încrederii? Mai putem noi să ajungem undeva astfel? Unde începem, unde existăm şi unde ne vom termina? În ritmul acesta ne vom anula singuri şi iremediabil.

Mă uit la televizor şi nu văd decât mascaradă, mârlănii, corupţie sau poveşti despre corupţie pe care noi le privim ca nişte zombii şi aşteptăm să vedem cine e regina stupului, de parcă este atât de greu de înţeles că atâta vreme cât stupul există şi are putere, are nevoie de ingredientele necesare pentru a face "mierea" care ţine stupul în viaţă, are nevoie de lucrătoraşii lui..., iar ca o concluzie, regina nu va cădea. Nu va cădea atâta vreme cât justiţia e la mâna reginei, legile se pot stipula...că de aia sunt legi, iar stupul poate face atâta miere cât e necesar pentru a putea hrănii pe toţi cei ce trebuie hrăniţi să nu bâzâie. Un stup poate fi anihilat doar când mergi la el pregătit cu mască de protecţie pe faţă, pe mâni, cu pompa de fum să îi ameţeşti, să îi iei prin surprindere şi să ai tu controlul total. Altfel, albinele îşi revin rapid şi în dorinaţ de a se apăra pe ele şi matca lor vor ataca atacatorul! Punct! Asta e legea în natură, asta e legea după care funcţionează orice fel de stup, chiar şi cel uman!

Oricum, părerea mea sinceră este că ne hrănim cu iluzii. Vedem ce vor să vedem şi auzim ce vor să auzim. Realitatea este pe acolo, dar mult mai adâncă şi mai greu de înţeles, de probat, de scos la iveală şi de acceptat!

Cine sunt vinovaţi?

Fără acceptul nostru tacit, fără şpaga băgată de aproape fiecare român în buzunarul cuiva...nu s-ar fi ajuns niciodată la un asemenea hal de corupţie în ţară. Când spun asta nu mă refer numai la vămi. Ele sunt praf în ochi. Mi-e teamă de iluzia pe care însă o poate crea această diversiune.

Unii spun: "ce puteam să fac? dacă nu făceam...". Exact asta se dorea a se gândi. Exact ăsta era scopul celui care aştepta, iar unii au căzut în capcana unde avea să înceapă jocul cu viitorul lui. Azi un pic, mâine mai mult şi tot aşa. Nu ai făcut miting împreună cu colegii tăi atunci când era viitorul tău în joc pentru că te-a durut de pielea ta şi ţi-a fost teamă de locul tău de muncă? Credeai că celui pentru care taci îi pasă mai mult decât celui care a ieşit de foame, de griji, de responsabilitate în stradă? Aşa ai crezut? Foarte bine. Acum nu mai ai pensia, nu mai ai siguranţa locului de muncă nici cât înainte şi nu mai ai nici salariul pe care putei să îl ai.

Asta e durerea noastră cu românii. Ne e teamă să acceptăm faptul că acelui căruia îi pasă este omul de lângă noi care trăieşte aceleşi realităţi cu noi şi nu şefului sau politicianului care şi dacă ar vrea nu ar putea să ţină cont de fiecare dintre noi.

Aşa că, privesc cu mare amărăciune la ceea ce se întâmplă şi nu înţeleg ce poate înlemni, ce poate încremeni un popor până la auto anulare???

Poate este şi un bine în tot acest coşmar. Poate acum putem înţelege ce se poate întâmpla cu un popor care nu reacţionează. Poate acum putem înţelege că un popor poate fi anihilat şi distrus dacă se vrea fără să intervină străinii şi fără revoluţii interne. Poate acum înţelegem că aceia care fac istorie şi schimbă mentalităţile sunt oamenii...oamenii simpli. Schimbarea trebuie să înceapă cu noi înşine şi de la noi. Poate acest declin nu este altceva decât locul acela denumit "mocirlă" unde ne bălăcim cu toţii şi de unde când vom ieşi vom învăţa să clădim ceva cu adevărat constructiv şi durabil atât pentru siguranţa noastră cât şi a copiilor noştri. Nu ştiu, dar eu aşa sper. Sper că dacă nu am învăţat nimic din istoria noatsră pentru că nu ne-a plăcut ideea că ne-a fost băgată pe gât, poate vom învăţa ceva din istoria altor ţări. Poate că de data asta vom trece de la teorie şi la a pune în aplicare.

Cum am spus, de la o vreme sunt absentă. Mă uit în jur şi nu pot să înţeleg... Pur şi simplu sunt năucită!

Mă uit la apropiaţi, la vecini, la oameni pe stradă, la politicieni, la mass media şi nu pot să înţeleg. Unde sunt românii? Unde sunt românii din această ţară? Ce se întâmplă cu noi?

Singurul care îmi vine în minte acum este Domnul Adrian Ursu (mă bucur că acum este în echipa Antenei3) care aseară spunea atât de plin de amărăciune, de revoltă, de realist..."Suntem o ţară a tăcerii!". Asta m-a cutremurat. Mi-a fost pentru prima oară atât, atât de frig. Înseamnă că tăcerea asta nu e doar a mea ci este şi a altor oameni care pot să o simtă şi mai "profesional", iar asta nu poate fi decât o mare, mare amărăciune şi tristeţe.

Cu toate aceste gânduri, sper doar că aceia în care mai cred încă şi românii înşişi, pot schimba ceva în ei şi în ţara asta pentru ca fiica mea şi copiii voştri să nu trăiască şi să nu treacă prin ceea ce trec eu acum: lipsă totală de siguranţă!

Degeaba taci, prezentare personală...

O compoziţie proprie, care sper să surprindă cât mai plăcut atât prin emoţia versurilor cât şi prin imagini şi melodie.

Vă doresc o zi frumoasă şi transmit un "La Mulţi Ani!" tuturor femeilor!

femeie

Cu ocazia zilei de 8 Martie, dedic această poezie tuturor femeilor din viaţa mea şi nu numai! 

Iubirea este emoţia în care ne-a învelit Ea, femeia şi ne-a crescut. Când am fost suficient de puternici, ne-a sărutat şi ne-a arătat cât de sus zboară păsările...nouă ne-a spus că aripile ne ajung mult mai departe de ale lor! 

Ea, a rămas jos, să ne vegheze umbra pe care soarele i-o împarte. Cândva, când zborul nostru se va fi împiedicat de un nor, ea va fi acolo...să ne arate iar şi iar cerul!

La Mulţi Ani, Femeie!

 

femeie

eşti născută din lut şi lacrimi

asemeni unui olar priceput

viaţa

te-a modelat zid şi iubire

în tine se opresc toate

prin sita

sufletului tău

doar binele şi fericirea o laşi

să se cearnă

către cei dragi

ţie îţi păstrezi

întotdeauna ce rămâne

nouă ne dai cerul

să creştem păsări

ţie îţi păstrezi pământul

şi pietrele

care te-au învăţtat să taci

ne-ai croşetat aripi

din vise,

viselor noastre

ale tale ţi le-ai uitat demult

sub perna unde

nici somnul nu-ţi doarme odihnit

de griji

eşti minune femeie

înainte ca tu însuţi să naşti minuni

mori de atâtea ori pentru noi

şi te naşti ca să ne poţi

duce de mână către izvorul puterii tale

să ne înveţi:

să umblăm,

să zambim,

să păsim drepţi,

să zburăm,

să trăim

ne dai peniţe, culori, hârtii,

iar după ce ne spui

ce să facem cu ele

ne laşi să ne scriem singuri

viaţa

femeie...am zburat sus

şi în fiecare vis

te-am luat şi pe tine - MAMĂ

să vezi cerul pe care m-ai învăţat să-l ating!

Publicată în 18 august 2008

degeaba taci!

   

degeaba taci
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Sandrina-Ramona Ilie [Lady Allia ]


degeaba taci

eu nu voi spune nimic din cele ce nu se vor spuse
te voi primeni în sufletul meu cu cel mai proaspăt gând
te voi îmbrăca ultima dată cu mâinile mele
şi te voi lăsa să pleci

nu am să te şoptesc

nu aştepta strigăte sau lacrimi să îţi lege paşii
nu îţi voi aşeza sărutul meu pe umăr să priveşti înapoi
nu am să te frâng zborului către mai bine
sirena din sufletul meu tace

însă vezi tu...
scoica aceea,
scoica aceea nu vrea să uite

degeaba taci!

tocmai se anunţă altă frână

o staţie de autobuz şi el
stând pe o bancă undeva sub coastele mele
răsuflând adânc ca şi cum aerul ar fi mult mai respirabil
picior peste picior, se lasă peste spătarul băncuţei
pierzându-se în unul din răsărituri sau apusuri
se aude o frână
oamenii coboară tacticoşi aruncând biletele
îşi aşează pălăriile cu boruri largi şi bârfesc mai departe
eu nu sunt acolo
nici nu cred să fi fost vreodată
el trage aer din nou
scoate o ţigară, o aprinde şi adună biletele
simt cum mi se scotoceşte prin suflet. unde o fi dispărut tot aerul?
pleacă. coboară şi el sau cine ştie? ţigara aceea. ţigara aceea m-a ars pe dinăuntru
şi simt că vreau să urlu aer!
mă tot uit. unde o fi văzut el soare nu ştiu. simt doar un loc rece undeva sub coaste.
demult nu mai stă nimeni în mine
să tot fie câteva răsărituri. sau apusuri? cine mai ştie?
la naiba, ia să mă aşez eu pe băncuţa asta
nu de alta, dar tocmai se anunţă altă frână
şi mă gâdilă în gât

Oferte sisteme şi monitoare second-hand

Sisteme second-hand

Calculator cu monitor RM AIO P4 2800MHz

Procesor     Intel P4 2800 MHz, 512 KB L2 Cache PGA 478
Memorie RAM     512 MB DDRAM
Hard disk     40 GB
Unitate optica     CD-ROM Slim
Placa de baza     D845GERG2
Socket     Socket 478 (Intel P4)
Placa video     Integrated
Conectivitate     6 x USB
                        2 x PS/2
                        1 x LAN
                        1 x Parallel
                        1 x Serial
                        1 x VGA
                        Audio In, Out, Mic, Headphone
Floppy
Sursa                 250W
Detalii tehnice     Monitor LCD 15"

Stare Produs     second hand
Fara sistem de operare

Preţ cu TVA: 585,00 RON

Model:     Fujitsu Siemens E620

Procesor     Intel Celeron 2660 MHz, 128KB L2 Cache PGA 478
Memorie RAM     512 MB DDR2
Hard disk     40 GB
Unitate optica     DVD-ROM
Placa de baza     D1844
Chipset     Intel 915G
Socket     Socket 478 (Intel P4)
Conectivitate  

                        1 x Line out
                        1 x Mic in
                        1 x PCI Express x16 (graphics)
                        1 x PCI Slot (32bit) - Riser card option
                        8 x USB ports (USB 2.0) - 2 x front, 4 x rear, 2 x internal
                        1 x Integrated Broadcom BCM5751 LAN Controller (10/100/1000mbps)
Carcasa     Minidesktop

Stare Produs     second hand
Fara sistem de operare
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 387,00 RON

Model:     Dell Optiplex 170L

Procesor     Intel Celeron 2600 MHz, 128KB L2 Cache PGA 478
Memorie RAM     512 MB DDRAM
Hard disk     40 GB
Unitate optica     CD-ROM
Chipset     Intel 865GV
Socket     Socket 478 (Intel P4)
Placa video     Embedded Intel Extreme Graphics 2
Conectivitate     2 x memory DIMM
                        1 x PCI slot
                        2 x PS/2 ports
                        1 x 9-pin Serial ports
                        1 x Parallel port
                        6 x USB ports
                        1 x RJ-45 Ethernet jack
                        1 x 15-pin VGA port
                        Mic, Line in, Headphone jack
Carcasa     Minidesktop
Sursa                 200W
Dimensiuni     10.7 x 42.9 x 38.9 cm
Drivere                 Pagina Producatorului

Stare Produs     second hand
Fara sistem de operare
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 387,00 RON

Model:     IBM ThinkCentre

Procesor     Intel Celeron 2800 MHz, 128KB L2 Cache PGA 478
Memorie RAM     512 MB DDRAM
Hard disk     40 GB
Unitate optica     CD-ROM
Chipset     Intel 865GV
Socket     Socket 478 (Intel P4)
Placa video     Integrated - Intel Extreme Graphics 2
Conectivitate     4 x memory - DIMM 184-PIN
                        3 x PCI - full-length, full-height
                        1 x AGP 8x - half-length
                        6 x Hi-Speed USB - 4 PIN USB Type A
                        1 x serial - RS-232 - 9 pin D-Sub (DB-9)
                        1 x parallel - IEEE 1284 (EPP/ECP) - 25 pin D-Sub (DB-25)
                        1 x keyboard - generic - 6 pin mini-DIN (PS/2 style)
                        1 x mouse - generic - 6 pin mini-DIN (PS/2 style)
                        1 x network - Ethernet 10Base-T/100Base-TX - RJ-45
                        1 x display / video - VGA - 15 pin HD D-Sub (HD-15)
                        1 x microphone - input - mini-phone stereo 3.5 mm
                        1 x audio - line-In - mini-phone stereo 3.5 mm
                        1 x audio - line-out/headphones - mini-phone stereo 3.5 mm
Carcasa     Desktop
Sursa                 230W

Drivere     Pagina Producatorului
Stare Produs     second hand
Fara sistem de operare
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 400,00 RON

MODEL: Fujitsu Siemens E5600

Procesor     Intel Core Duo L2400 2M Cache, 1.66 GHz, 667 MHz FSB
Memorie RAM     512 MB DDRAM
Hard disk     80 GB
Unitate optica     COMBO ( CD-RW + DVD-ROM )
Placa de baza     D2461-A
Chipset     Intel ICH10
Socket     Socket 939
Placa video     Onboard SiS761
Conectivitate     8 x USB2.0
                        4 x DIMM Slots (DDR2) - dual channel (max 4 Gb)
                        1 x VGA
                        1 x Line In
                        1 x Line Out
                        1 x Microphone
                        1 x PCIe x16
                        1 x PCIe x1
                        2 x PCI
                        1 x LAN - Realtek RTL8110 (10/100/1000mbps)
                        SATA Controller (no IDE support for hard drives)
                        Onboard RAID support
Carcasa     Minidesktop

Drivere Pagina producator
Stare Produs     second hand
Fara sistem de operare
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 565,00 RON

MODEL: HP XW6000 Dual Xeon

Procesor     2 x Intel Xeon 2.6 GHz, 1MB L2 Cache
Memorie RAM     1GB DDRAM - ECC
Hard disk     40 GB
Unitate optica     DVD-ROM
Chipset     Intel E7505
Conectivitate     4 x PCI
                        1 x AGP Pro 8x
                        4 x memory - DIMM 184-PIN
                        2 x processor - Socket 604
                        1 x parallel - IEEE 1284 (EPP/ECP) - 25 pin D-Sub (DB-25)
                        4 x Hi-Speed USB - 4 PIN USB Type A
                        2 x serial - RS-232 - 9 pin D-Sub (DB-9)
                        1 x storage - Ultra320 SCSI
                        1 x keyboard - generic - 6 pin mini-DIN (PS/2 style)
                        1 x mouse - generic - 6 pin mini-DIN (PS/2 style)
                        1 x network - Ethernet 10Base-T/100Base-TX/1000Base-T - RJ-45
                        1 x microphone - input - mini-phone 3.5mm
                        1 x headphones - output - mini-phone stereo 3.5 mm
                        1 x audio - line-In - mini-phone stereo 3.5 mm
                        1 x audio - line-out - mini-phone stereo 3.5 mm
Carcasa     Tower
Sursa                 460W
Periferice     Mouse,Tastatura
Stare Produs     second hand
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 590,00 RON

MODEL: Fujitsu Siemens E5915

Procesor     Intel Core2 Duo E6300 1860 Mhz, 2Mb Cache, FSB 1066 Mhz
Memorie RAM     1GB DDR2
Hard disk     80 GB
Unitate optica     DVD-RW
Placa de baza     D2344
Socket     Socket 775 (Intel P4)
Placa video     On board
Conectivitate     10 x USB2.0 (2 x front, 6 x rear, 2 x internal)
                        1 x PCI-E x16
                        1 x RJ45
                        1 x VGA
                        2 x serial
                        2 x audio out
                        1 x audio in
                        1 x microfon
                        2 x PCI
                        4 x S-ATA II
                        4 x DIMM (max 4GB DDR2 533/667/800MHz)
Carcasa     Minidesktop

Drivere     Pagina producator
Stare Produs     second hand
Fara sistem de operare
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 897,00 RON


Monitoare LCD second hand

MODEL: NEC MultiSync LV15

Diagonala     15"
Tip display     LCD display / TFT
Contrast tipic     450:1
Luminozitate     250 cd/m2
Rezolutie     1024 x 768
Conectori     1 x VGA
Culoare     Alb
Stare Produs     second hand
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 230,00 RON

MODEL: Dell 1503FP

Diagonala     15"
Tip display     LCD display / TFT
Contrast tipic     450:1
Luminozitate     250 cd/m2
Rezolutie     1024 x 768
Conectori     1 x VGA
Culoare     Alb
Stare Produs     second hand
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 247,00 RON

MODEL: Fujitsu Siemens

Diagonala     15"
Tip display     LCD display / TFT
Timp de raspuns     25 ms
Contrast tipic     450:1
Luminozitate     300 cd/m2
Rezolutie     1024 x 768
Frecventa     Horizontal: 30 - 60 kHz
Vertical:            55 - 75 Hz
Conectori     1 x D-SUB analog
                        1 x DVI-D digital
Boxe integrate     Da
Culoare     Alb
Stare Produs     second hand
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 240,00 RON

MODEL: Philips

Diagonala     17"
Tip display     LCD display / TFT
Timp de raspuns     16 ms
Contrast tipic     450:1
Luminozitate     250 cd/m2
Rezolutie     1280 x 1024
Frecventa     (V x H) 76 Hz x 82 kHz
Conectori     Signal Input: Analog (VGA), DVI-D, PC Audio in
I/O interface on pad: Headphone Jack
Boxe integrate     Da
Culoare     Negru/Argintiu
Stare Produs     second hand
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 355,00 RON

MODEL: LG

Diagonala     17"
Tip display     LCD display / TFT
Timp de raspuns 16 ms
Contrast tipic     550:1
Luminozitate     250cd/m2
Rezolutie     1280 x 1024
Frecventa     Horizontal: 30~83KHz
                        Vertical: 56~75KHz
Conectori     1 x VGA - 15 pin HD D-Sub (HD-15)
Culoare     Alb/Argintiu
Putere consumata     On: 40 Watts
Standby: 3 Watts
DPMS Off: 3 Watts
Stare Produs     second hand
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 373,00 RON

MODEL: Dell

Diagonala     17"
Tip display     LCD display / TFT
Timp de raspuns     25 ms
Contrast tipic     1000:1
Luminozitate     280 cd/m2
Rezolutie     1280 X 1024
Frecventa     Horizontal: 31 kHz to 80 kHz
                        Vertical: 56 Hz to 76 Hz
Rezolutie optima:1280 x 1024 at 60 Hz
Rezolutie inalta:  1280 x 1024 at 75 Hz
Detalii tehnice     4 X USB
Conectori     1 x 15-pin VGA connector
                        1 x DVI connector
Culoare     Negru
Standarde     TCO 03
Putere consumata     40 Watt
Stare Produs     second hand
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 373,00 RON

MODEL: Samsung

Diagonala     17"
Tip display     LCD display / TFT
Timp de raspuns 8 ms
Contrast tipic     600:1
Luminozitate     300 cd/m2
Rezolutie     1280 x 1024
Conectori     1 x VGA - 15 pin HD D-Sub (HD-15)
1 x DVI-D - 24 pin digital DVI
Culoare     Negru/Argintiu
Putere consumata     34 Watt
Stare Produs     second hand
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 375,00 RON

MODEL: Samsung
Diagonala     19"
Tip display     LCD display / TFT
Timp de raspuns 8 ms
Contrast tipic     450:1
Luminozitate     250 cd/m2
Rezolutie     1280 x 1024
Conectori     1 x VGA
Boxe integrate     Da
Culoare     Negru/Argintiu
Stare Produs     second hand
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 400,00 RON

MODEL: Hyundai

Diagonala     19"
Tip display     LCD display / TFT
Timp de raspuns     5 ms
Contrast tipic     1000:1
Rezolutie     1440 x 900
Frecventa     Horizontal 30-83 KHz
                        Vertical 55-75 Hz
Conectori     1 x VGA
Boxe integrate     Nu
Culoare     Negru
Putere consumata     49w
Stare Produs     second hand
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 412,00 RON

MODEL: Fujitsu Siemens

Diagonala     19"
Tip display     LCD display / TFT
Timp de raspuns     8 ms
Contrast tipic     500:1
Luminozitate     250 cd/m2
Rezolutie     1280x1024
Culoare     Negru/Argintiu
Putere consumata     36 W
Stare Produs     second hand
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 420,00 RON

MODEL: Belinea

Diagonala     17"
Tip display     LCD display / TFT
Timp de raspuns     8 ms
Luminozitate     300 cd/m2
Rezolutie     1280 x 1024
Frecventa     orizontala: 31 - 83 kHz
                        verticala: 56 - 75 Hz
Boxe integrate: 2 x 1 W
Montare pe perete: VESA 100 x 100 mm
Boxe integrate     Da
Culoare     Negru/Argintiu
Putere consumata     37W
Stare Produs     second hand
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 425,00 RON

MODEL: Belinea

Diagonala     19"
Tip display     LCD display / TFT
Frecventa     Vertical: 56 - 75
                        horizontal: 31 - 81 / 135
Conectori     VGA, DVI, sound
Boxe integrate     Da
Culoare     Negru/Argintiu
Putere consumata     50W
Stare Produs     second hand
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 420,00 RON

MODEL: Benq

Diagonala     19"
Tip display     LCD display / TFT
Timp de raspuns     5 ms
Luminozitate     300 cd/m2
Rezolutie     1280 x 1024
Frecventa     orizontala: 31 - 83 kHz
                        verticala: 55 - 76 Hz
Montare pe perete: VESA
Boxe integrate     Da
Culoare     Alb/Argintiu
Putere consumata     38 W
Stare Produs     second hand
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 425,00 RON

MODEL: Benq

Diagonala     19"
Tip display     LCD display / TFT
Timp de raspuns     5 ms
Contrast tipic     2000:1
Luminozitate     300 cd/m2
Rezolutie     1440 x 900
Culoare     Negru
Stare Produs     second hand
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 420,00 RON

MODEL: Benq

Diagonala     19"
Tip display     LCD display / TFT
Timp de raspuns     5 ms
Contrast tipic     2000:1
Luminozitate     300 cd/m2
Rezolutie     1440 x 900
Culoare     Negru
Stare Produs     second hand
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 420,00 RON

MODEL: Philips

Diagonala     19"
Tip display     LCD display / TFT
Timp de raspuns     8 ms
Contrast tipic     500:1
Luminozitate     250 cd/m2
Rezolutie     1280 x 1024
Conectori     1 x VGA - 15 pin HD D-Sub (HD-15)
Culoare     Argintiu
Putere consumata 34 Watt
Stare Produs     second hand
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 450,00 RON

MODEL: Eizo
Diagonala     19"
Caracteristici Speciale     ActiveShot Picture-in-Picture, Active Rotation, SlimEdge Design
Tip display     LCD display / TFT
Timp de raspuns     25 ms
Contrast tipic     500:1
Luminozitate     250 cd/m2
Rezolutie     1280 x 1024
Frecventa     Horizontal: 30kHz to 82 kHz (Analog); 30 to 81kHz (Digital)
Vertical: 49 Hz to 86 Hz Analog); 59 to 61 Hz (Digital)
Conectori     1 x D-Sub mini 15 pin
                        1 x DVI-D 29 pin
                        1 x USB 2.0 Hub
Culoare     Argintiu
Putere consumata     On: 53 watts
Stare Produs     second hand
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 455,00 RON

MODEL: Samsung

Diagonala     19"
Tip display     LCD display / TFT
Timp de raspuns     6 ms
Contrast tipic     1500:1
Luminozitate     250 cd/m2
Rezolutie     1280 x 1024
Frecventa     Unghi maxim vizibilitate orizontala/verticala 178/178 Grade
Conectori     DVI
Boxe integrate     Nu
Culoare     Alb
Stare Produs     second hand
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 450,00 RON

MODEL: Acer

Diagonala     19"
Tip display     LCD display / TFT
Timp de raspuns     5 ms
Contrast tipic     1000:1
Rezolutie     1400 x 1050
Boxe integrate     Nu
Culoare     Negru
Stare Produs     second hand
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 455,00 RON

MODEL: Philips

Diagonala     20"
Tip display     LCD display / TFT
Timp de raspuns     8 ms
Luminozitate     300 cd/m2
Rezolutie     1440x1050
Conectori     1 x VGA
Culoare     Argintiu
Stare Produs     second hand
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 550,00 RON

MODEL: Belinea

Diagonala     20"
Tip display     LCD display / TFT
Rezolutie     1680x1050
Conectori     1 x VGA
1 x Stereo
1 x USB
Boxe integrate     Da
Culoare     Argintiu
Stare Produs     second hand
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 550,00 RON

MODEL: Iiyama

Diagonala     22"
Tip display     LCD display / TFT
Timp de raspuns     5 ms
Contrast tipic     1000:1
Luminozitate     300 cd/m2
Rezolutie     1680 x 1050
Frecventa     (V x H) 75 Hz x 80 kHz
Conectori     1 x VGA - 15 pin HD D-Sub (HD-15)
1 x audio line-in - mini-phone stereo 3.5 mm
Boxe integrate     Da
Culoare     Negru
Putere consumata     56 Watt
Stare Produs     aproape nou
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 650,00 RON

MODEL: Iiyama

Diagonala     22"
Tip display     LCD display / TFT
Timp de raspuns     2 ms
Contrast tipic     1000:1
Luminozitate     300 cd/m2
Rezolutie     1680 x 1050
Frecventa     (V x H) 75 Hz x 83 kHz
Conectori     1 x VGA - 15 pin HD D-Sub (HD-15)
1 x DVI-D - 24 pin digital DVI
Culoare     Negru
Standarde     TCO 03
Putere consumata     49 Watt
Stare Produs     aproape nou
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 650,00 RON

MODEL: Benq

Diagonala     22"
Tip display     LCD display / TFT
Timp de raspuns     5 ms
Contrast tipic     700:1
Luminozitate     300 cd/m2
Rezolutie     1440 x 900
Frecventa     orizontala 31 - 80 KHz
                        verticala 56 - 75 Hz
Format imagine 16:10
Conectori     1 x VGA
Boxe integrate     Da
Culoare     Negru
Putere consumata     45w
Stare Produs     second hand
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 670,00 RON

Oferte Speciale!

Model: Dell

Observatii     Carcasa prezinta zgarieturi (julituri) adanci
Diagonala     17"
Tip display     LCD display / TFT
Timp de raspuns     5 ms
Contrast tipic     500:1
Luminozitate     250 cd/m2
Rezolutie     1600 x 1200
Culoare     Negru
Stare Produs     second hand
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 270,00 RON

Model: LG

Observatii     Carcasa prezinta zgarieturi adanci
Diagonala     17"
Tip display     LCD display / TFT
Timp de raspuns     8 ms
Contrast tipic     500:1
Luminozitate     250 cd/m2
Rezolutie     1280 x 1024
Conectori     1 x VGA
Culoare     Argintiu
Stare Produs     second hand
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 290,00 RON

Model: Viewsonic

Observatii     Carcasa julită
Diagonala     17"
Tip display     LCD display / TFT
Timp de raspuns     8 ms
Contrast tipic     400:1
Luminozitate     250 cd/m2
Rezolutie     1280 x 1024
Conectori     1 x VGA
Culoare     Argintiu
Stare Produs     second hand
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 290,00 RON

Model: NEC

Observatii     Carcasa prezinta zgarieturi adanci
Diagonala     19"
Tip display     LCD display / TFT
Timp de raspuns     8 ms
Contrast tipic     450:1
Luminozitate     250 cd/m2
Rezolutie     1280 x 1024
Conectori     1 x VGA
Boxe integrate     Da
Culoare     Negru/Argintiu
Stare Produs     second hand
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 350,00 RON

Model: HP

Observatii     Carcasa prezinta zgarieturi adanci, ecran ok
Diagonala     19"
Tip display     LCD display / TFT
Timp de raspuns     20 ms
Contrast tipic     600:1
Luminozitate     250 cd/m2
Rezolutie     1280 x 1024
Frecventa     Horizontal: 53.3 to 82.1 kHz
                        Vertical: 56 to 76 Hz
Conectori     1 x VGA - 15 pin HD D-Sub (HD-15)
                        1 x DVI-I - 29 pin combined DVI
                        2 x Hi-Speed USB - 4 PIN USB Type A
Culoare     Negru/Argintiu
Putere consumata     < 40 watts
Stare Produs     second hand
Garantie     12 luni

Preţ cu TVA: 375,00 RON

Pentru persoanele din Focşani, transportul se efectuează gratuit!
Pentru alte localităţi, coletul ajunge în maxim 3 zile!
Pentru oferta integrală, comenzi sau întrebări, vă rog să mă contactaţi prin formularul de comandă din partea dreaptă a blogului sau pe mail: lady_allia@yahoo.com

---