29 martie 2011

Azi a fost ziua mea. Azi a fost rândul meu.

Pe măsură ce trece timpul...înţeleg sau încep să accept această faţă a lumii. E din ce în ce mai greu. Toţi avem zile în care stăm la cotitură, la intersecţie şi trebuie să alegem o cale. Toţi avem zile în care viaţa ne ia ca pe o marionetă, ne bagă cu capul în apă, ne dă vreo două palme şi ne arată adevărul cu degetul: "Iată omule adevărul vieţii!" - defapt e doar o parte, dar e suficient ca să te dezechilibreze, să te scuture, să te bage în ceaţă să te facă să nu mai ştii pe ce lume trăieşti.

Azi a fost ziua mea. Azi a fost rândul meu.

Cu cât eşti mai absent de tine şi mai plin de ideile imbecile ale altora, cu cât eşti mai colorat ca şi identitate şi mai lipsit de principii, cu cât ai nasul mai afundat în pământ (ca să nu spun în fundul altora), cu atât e mai bine, cu atât e mai mare pasul către ceva şi cu atât e mai afund golul din tine.

Ca şi concluzie, societatea nu are nevoie de noi ca şi indivizi cu personalitate şi caracter ci, are nevoie de noi ca şi indivizi goi - carcase fără suflet, fără morală, fără credinţe, fără principii, fără gândire proprie!

Dezumanizarea, depersonalizarea şi imbecilizarea...acestea sunt ideile cu care suntem perfuzionaţi aproape zi de zi şi, se pare că ne place, deoarece nu spunem nici "pâs"!

Dacă vreodată am să ajung aşa...mă voi dezbrăca de mine până la ultima celulă şi mă dau câinilor şi corbilor cu mâna mea...bucată cu bucată, pentru că nu voi fi fost nimica în această viaţă decât un stârv în care am trăit cândva şi am ştiut să râd!


Mă plimb mult şi îmi place să privesc. Deşi văd oamenii vorbind, nu pot să înţeleg de ce e atât de multă linişte în jurul meu... Ori ei, ori eu...lipsim!

 (Sursa foto: internet)

"Cu cât îmbătrânim, cu atât mai mare devine uimirea când vedem câtă ignoranţă încape în noi fără să ne crape hainele - Mark Twain"

"Şi sufletul omului, întocmai ca pâraiele şi plantele, avea nevoie de un soi de ploaie: speranţă, credinţă, raţiune de a fi. Când acestea lipsesc, sufletul moare, deşi sufletul continuă să trăiască. Oamenii ar putea spune atunci: "Ia te uită, în acest trup chiar a trăit cineva. - P.Coelho"
 

2 comentarii:

florin spunea...

se potriveste:
CHELOO, Unde se termina visele:

Vreau sa beau cand mi-e sete,
Nu cand imi dai tu,
Si nu accept vreodata un nu, ca fiind nu,
Eu apar chiar cand aprinzi jointu' stresat,
Si-l impartim cu voia mea pentru ca tre' fumat,
Vreau sa ii bag pe toti de pe lista mea neagra,
Sa ma razbun ca sa raman cu mintea intreaga,
Noi barbatii visam batai, femei si masini,
Si in general suntem neandartali fara rusini,
Nu ma intreba ce nu stiu cand ma aflu in treaba,
Ca n-am atitudinea moderna de pula bleaga,
Cum am ajuns noi sa fim prostiti de papagali,
Si cine dracu vrea ca oamenii sa fie egali,
Daca Dumnezeu e raspunsu' am gresit intrebarile,
Si iata reapar iar si iar frustrarile,
Viata a incetat sa promita ce n-am luat inca,
Trecutul tacut ma deranjeaza ca o rana adanca.

Refren:
Unde se termina visele, moartea respira,
Doar Luna si urletul de lup ma inspira,
Traieste-ti visul, daca n-ai curaj sa traiesti,
Ca un copil batran dependent de povesti.

Cheloo:
Stinge lumina, inchide ochii si asculta,
Cand vocile tac, vorbeste-ti in cap si uita,
Noaptea e un sfetnic bun cand vorbesti cu peretii,
Dupa o zi in care ai stat si ai baut rau cu baietii,
E o comedie rece, rade cine e in stare,
Si cine te arde, evident e cel care rade mai tare.
Ne facem de lucru cand n-avem ce face,
Si nu vrem sa facem in viata decat ce ne place,
Imi pasa ce crede lumea cand raman blocat in WC-u,
In rest e foarte important doar ce cred eu.
Nu va futeti cu maimutoi ca faceti bastarzi nasoi,
Si n-o sa munceasca in veci, cot la cot cu noi.
Natia asta are o pasiune pentru tradare,
Sau e rezultatul comunismului, nu-i vara la mare,
Cand cuvintele tac, asculta atent,
Pentru ca ura ramane cel mai sincer sentiment pana-n prezent...

Refren X 2:
Unde se termina visele, moartea respira,
Doar Luna si urletul de lup ma inspira,
Traieste-ti visul, daca n-ai curaj sa traiesti,
Ca un copil batran dependent de povesti.

Sandrina-Ramona Ilie ~ Lady Allia spunea...

Câteodată mă sperie felul în care ştii tu să îmi ţi sufletul în palme. Mă cunoşti prea bine Florin...