tocmai se anunţă altă frână

o staţie de autobuz şi el
stând pe o bancă undeva sub coastele mele
răsuflând adânc ca şi cum aerul ar fi mult mai respirabil
picior peste picior, se lasă peste spătarul băncuţei
pierzându-se în unul din răsărituri sau apusuri
se aude o frână
oamenii coboară tacticoşi aruncând biletele
îşi aşează pălăriile cu boruri largi şi bârfesc mai departe
eu nu sunt acolo
nici nu cred să fi fost vreodată
el trage aer din nou
scoate o ţigară, o aprinde şi adună biletele
simt cum mi se scotoceşte prin suflet. unde o fi dispărut tot aerul?
pleacă. coboară şi el sau cine ştie? ţigara aceea. ţigara aceea m-a ars pe dinăuntru
şi simt că vreau să urlu aer!
mă tot uit. unde o fi văzut el soare nu ştiu. simt doar un loc rece undeva sub coaste.
demult nu mai stă nimeni în mine
să tot fie câteva răsărituri. sau apusuri? cine mai ştie?
la naiba, ia să mă aşez eu pe băncuţa asta
nu de alta, dar tocmai se anunţă altă frână
şi mă gâdilă în gât