13 martie 2011

"Inimă în inimă cu Japonia" - Campanie de susţinere a Japoniei

 (Sursa: adevărul)

Aşa duc asiaticii oamenii pe care îi iubesc şi îi respectă...în spate! 
Ei îi duc cu drag şi nu îi consideră o greutate pe spate cum facem noi!

Deoarece astăzi nu am putut urmări ştirile despre starea Japoniei şi implicarea altor naţiuni spre a o ajuta (deşi ştiu că sunt câteva gata să intervină), vreau şi eu să întreb dacă ştie cineva cum se implică România?
Avem vreo campanie deschisă - media, crucea roşie, organizaţii, etc?

Doresc să iniţiez una. Cine e cu mine? Nu cer mult!

Cer doar să vă puneţi în locul acelor oameni care văd în jurul lor numai dezastru, prăpăd, moarte, teamă, ape, noroi, ameninţare nucleară, replici după replici, cutremure după cutremure...

Cer să vă gândiţi că natura şi dezastrul nu alege. Vine la întâmplare! Dacă "hazardul" a făcut ca acum calamitatea să se întâmple într-o ţară pregătită, nu se ştie pe cine va alege mâine. Pregătită sau nu, nimeni nu e pregătit să piardă oameni dragi. Nimeni nu e pregătit să stea nedormit zile întregi în mijlocul unei furii dezlănţuite a naturii. Aş spune chiar a...Pământului.

Nimeni nu poate fi atât de pregătit pentru a se "cutremura" aproape non-stop timp de o zi întreagă.

Să vorbim despre Japonia e una. Să iubim Japonia e frumos. Să scriem despre Japonia e o provocare. Dar acum se cere mai mult. Acum trebuie să fim alături de Japonia şi nu doar prin vorbe!

Dragii mei, Pământul este casa tuturor. Indiferent ce rasă suntem şi în care colţ de lume trăim, noi toţi suntem o familie. Într-un fel sau altul ne aparţinem unii altora,i suntem legaţi unii de alţii, depindem unii de alţii sub o formă sau alta.
Poate sunt oameni care îşi pot închipui cum ar arăta o nouă hartă a Pământului fără Japonia, eu nu pot să îmi închipui cum ara arăta nici măcar fără cea mai minusculă insulă a sa.

Am scris ieri un mail la Ambasada Japoniei, iar azi voi reveni cu un altul. Poate de acolo voi putea primi o îndrumare clară sau poate mi se va spune cum să procedez cu coletele.

După ce voi ştii exact cum voi putea trimite coletele şi unde, am să revin cu date despre: unde şi cum să trimiteţi ceea ce doriţi să trimiteţi: bani, alimente, haine, încălţăminte, apă minerală-plată, pături,corturi, saci de dormit, produse de igienă, etc

Nu se poate ca în timp ce o ţară întâmpină astfel de încercări o alta să continue cu nimiceniile obişnuite fără să îi pese. Ca şi aici şi acolo sunt oameni care plâng ca şi noi, care simt ca şi noi, care disperă ca şi noi, care se tem ca şi noi, cărora le e foame, frig...care au familii, părinţi, copii, soţii, soţi...!


(Sursa: buzznews)

(Sursa: Mediafax)

(Sursa: adevărul)

Pentru cei care vreţi să citiţi date de ultimă oră, oferite în direct de la "epicentru", puteţi intra pe blogul lui Marius, un român din Japonia...

Fiecare om simte diferit, gândeşte diferit, iar asta este cu siguranţă o mare bucurie şi fericire. Asta ne obligă să facem lucurile mai bine, să ne apropiem de perfecţiune cu ajutorul  exemplului, al diferenţelor, al comparaţiei. Uneori, un simplu gând exprimat altfel decât al nostru, poate trezi în noi un sentiment nou.
Mai jos, nişte oameni deosebiţi pe care eu îi apreciez şi mi-s dragi deoarece ştiu să îşi expună trăirile atât de simplu şi puternic, au ceva de spus despre Japonia şi despre tristeţile lor refeitor la România.

Cătălin Arghire - Noul salut

Ex Silentio - Japonia România

Flavius Obeadă - Răbdarea unui Haiku

Marius - Cutremur, tsunami şi eroism

Vă mulţumesc pentru faptul că de fiecare dată când intru pe blogurile voastre constat că zâmbesc şi mă simt un om fericit, care poate trăi bucuria de a vedea oameni cărora le pasă.

~~{{~~

Niciun comentariu: