eşti...

Dana Nalbaru - Am nimic fara tine
   

ştii, m-am tot gândit ce am să-ţi spun când te voi vedea,
dar mi-am dat seama că voi sta doar aşa. o bucată ruptă din tine
demult
te voi privi. nici măcar nu am să înţeleg că eşti. că eşti acolo.
nu voi putea pricepe cum lumea mea a prins contur
dintr-o dată,
cum soarele s-a aplecat deasupra mea cu toate ramurile
să pot culege lumina,
cum cerul s-a lăsat cuminte în jos să-l pot respira
tremurând

aerul va încremeni
oamenii vor înceta să vorbească,
să umble
totul va fi o şoaptă
ruptă parcă dintr-o peliculă de film mut îmbrăcat într-o rochie
de prinţesă
cuvintele nici nu trebuiesc rostite
cum ai putea rosti iubirea decât lăsând-o să te facă una cu ea ei?

când vei zâmbi, iar din ochii tăi vor zbura doi copii nebuni
în care ne voi recunoaşte
am şă ştiu...

chipul acela pe care degetele mele îl desenau cu ochii închişi,
chipul acela pe care îl ştiu pe de rost e acolo
în căuşul palmei mele

(ai putea încăpea tot. aş putea încăpea până şi eu. lumea e undeva pe dinafară.)

şi...
eşti? 
eşti!?
eşti!

la o aruncătură de privire de mine. mă vei privi.
singurul lucru pe care am să-l pot face va fi să-ţi iau mâinile
să mă leg cu ele la ochii sufletului,
să mă înfăşor apoi în tine
adiere

şi să zburăm peste tot pământul nostru

nu cred că voi respira multă vreme de atunci încolo,
nu cred că voi deschide ochii,
eu doar...voi iubi mâinile care mă vor face să mă nasc iar şi iar
ţie!

(Sursa: internet)