şi totuşi...

unele dimineţi sunt precum ochii fetelor tinere
ispititoare
cu gene prelungi,
buze rumene şi calde
precum o pâine proaspătă scoasă din cuptor


altele, sunt precum ochii tăi căprui şi jucăuşi
ispititori,
cu priviri adânci,
ascunse adânc în inima mea
precum o seară cu ţârâit de greieri şi linişte

ştiam,
ştiam că va fi iarăşi o astfel de dimineaţă
şi totuşi...

~~~

Uneori viaţa te poate surprinde pe nepregătite. E ca şi cum ai alerga desculţă într-o dimineaţă cu fluturii prin iarbă şi te-ai trezi înveşmântată toată în zâmbet cald. E frumos când se întâmplă asta. Fie şi o clipă sau o părere. Simţi cum poţi întinde mâinile larg, poţi închide ochii, iar cineva te ridică de mijloc şi te învaţă din nou să zbori. Tu trebuie doar să să stai aşa cu inima bătând nebuneşte, cu mâinile întinse şi cu vântul prin păr. Fluturii fac restul. Azi a fost o astfel de dimineaţă. A trecut foarte multă vreme de când nu m-am mai trezit aşa. Ştiu că azi pot învinge orice. Chiar şi timpul. Azi eu alerg în spate, iar el se chinuie să ţină ritmul cu mine. Mie mi-e bine. De azi, aşa cum am spus, voi lua viaţa pas cu pas şi chiar cred că va fi distractiv. Deci, care sunteţi la pas cu mine? Puteţi ţine ritmul? Dacă nu, să văd cine impune unul :)!
 Cum spuneam...eu astăzi zbor!

~~~