Prima zi de grădi şi...ziua Augustei!

 

Totul pare la fel de când lumea. Fiecare părinte a trecut prin asta. Deşi structura anului şcolar se tot schimbă, legile educaţiei sunt mereu altele, iar ministerul experimentează de zor fără să ţină cont defapt de copiii, îmceperea anului şcolar este aceeiaşi dintotdeauna. Părinţi şi copiii emoţionaţi. Buchete de flori. Doamnele educatoare, învăţătoare şi profesoare aşteptând cu acel zâmbete de neuitat pe buze. Un curcubeu de emoţii în suflet pentru totdeauna. Nişte paşi stingheri şi o privire în spate către mama de care ne-am desprins prima oară. ochii sunt mari, plini de o anume sclipire. Independenţa, dar şi dorul. Este prima dată când nu mama îmi va răspunde dacă întreb ceva. După ce orele vor trece, cei mici află că nu e atât de rău să nu le răspundă mama. Doamna este un altfel de mama. Mamele, taţii, au aceeaişi privire. De azi, în casă vor fi câteva ore de linişte şi gol. Poate prea linişte după nişte ani atât de plini de clopoţei prin casă. Şi alergat. Şi întrebări peste întrebări. Dar toţi au treceut prin asta. Nu e vorba de regret ci de emoţii deosebite. Când programul trece reântâlnirea e magică. Braţele mamei sunt iarăşi acolo, iar vocea ei răspunde din nou: "Te iubesc mami! Mi-a fost dor de tine"...Mama are ochii umezi, zâmbetul pe buze şi răspunde: "Şi eu te iubesc Puiuţa mamei! Şi mie mi-a fost dor...până sussss, susss la cer!". Şi pupă copilul tot, tot. Şi îl gâdilă niţel, pentru că ştie că aşa îi place. Pentru că ştie că asta înseamnă să fii mamă şi să dăruieşti dragoste şi siguranţa obiceiurilor în comun. Ziua se sfârşeşte la fel ca întotdeauna. Două suflete se ţin în braţe. Noaptea trage cortina. Visele vin. Acum sunt noi şi altfel. Sunt mai multe întâmplări între pleoape. ... Aşa a fost ziua mea de ieri. A noastră. Azi, aş vrea să scriu mai multe. În urmă cu cinci ani, se pregătea să vină pe lume Augu. Nu am să pot uita vreodată acele clipe. Deşi multe grele şi în ceas rău, nimic nu va umbri momentul în care a strigat prima dată...ca şi când atunci ar fi spus..."Sunt aici, mama!". O emoţie continuă. O bucurie fără margini. O dragoste peste măsură, ireală, completă. Asta este Augusta pentru mine şi eu pentru ea. Augusta este ca un soare care răsare în fiecare clipă în suflet şi în casă. Nu poate fi nimic cenuşiu cu ea alături. E doar sclipire. Râset. Veselie. Şi dăruire constantă. Este bucata mea de Rai şi de Dumnezeu aici şi mă bucur de ea aşa cum nu cred că voi putea să mă bucur vreodată de altceva. Atunci, auzind-o cum ţipă a viaţă, am ştiut că orice ar fi în lumea asta eu voi avea pe suflet mereu îngerul meu. Nu am să mai fiu singură niciodată. Ne vom avea la drum bun şi rău una pe alta, una alteia. Şi, mereu mă pune să îi citesc ce i-am scris. Se bucură. Radiază. Îmi spune: "Îmi place ce mi-ai scris mami! Te iubesc atât de mult!". Şi picură apă vie peste o mamă care oricum de atâta drag nici nu poate îmbătrâni. Şi acum, pentru că îţi citesc, iar tu ai ochii mari draga mamei, vreau să ştii...că te iubesc, te vreau fericită mereu, să creşti mare şi să îţi împlineşti toate visele! Mama va fi mereu în preajma ta, lângă tine şi am să mă ţin de cuvânt...mamele nu mor niciodată! Eu nici atât, draga mea! La mulţi ani, Îngera mamei!Totul pare la fel de când lumea. Fiecare părinte a trecut prin asta. Deşi structura anului şcolar se tot schimbă, legile educaţiei sunt mereu altele, iar ministerul experimentează de zor fără să ţină cont defapt de copiii, îmceperea anului