22 octombrie 2009

Oamenii frumoşi din viaţa mea - D


(Sursa foto: internet)

 Mi-am dorit demult să-mi "povestesc" oamenii dragi şi frumoşi din viaţa mea.
Nu ştiu de ce nu am făcut-o până acum, dar cu siguranţă există un motiv. Eu nu mai cred în coincidenţe. Ştiu cu siguranţă că pentru fiecare gest, zâmbet, strângere de mână există un motiv pe care mai devreme sau mai târziu îl vom descoperi. În lumea asta, aproape nimic nu este întâmplător, dar asta nu înseamnă că motivele au fost gândite, că nu sunt spontane sau că nu sunt sincere. Indiferent cum sunt..., ceea ce contează este că...sunt!

Pentru mine, fiecare persoană este asemeni unei flori...are o frumuseţe, o delicateţe şi o mireasmă unică, de aceea, mai mereu sufletul meu este asemeni unei grădini în care mi-am cules oameni frumoşi cu mare grijă, recunoştinţă şi bucurie...bucuria de a-i cunoaşte şi de a-i lăsa să-mi atingă pentru o clipă sufletul, iar mai apoi alte mii de clipe, existenţa.

Cum am spus mai demult, eu consider că tot ceea ce ne defineşte în lumea asta în afara iubirii sunt oamenii, oamenii care ne-au rămas şi cărora le-am rămas. Ei sunt cei care ne duc mai departe prin viaţă şi tot prin ei trăim mai mult şi uneori chiar mai frumos. Ei ne povestesc prin priviri, prin gesturi, prin vorbe, ... , ei ne culeg şi ne dau mai departe ca şi pe ceva de preţ sau ne ascund în ei ca şi pe cel mai frumos cadou făcut lor de viaţă!

D...
Să nu vă aşteptaţi să-l descriu pe D. Nu ştiu ce culoare au ochii lui, nu ştiu cât este de înalt sau care este mâncarea lui preferată... Nu ştiu cum arată sau ... ştiu, dar aşa cum eu îl "văd" este doar al meu, un fel de proiecţie făcută de sufletul meu pentru minunea aceasta de om. Şi, şi dacă aş ştii...ar conta? Eu cred că defapt adevăratul chip al omului stă în interiorul "mănuşii"...

D a apărut în viaţa mea, într-o minunată zi de iarnă, când uitasem să mai sper în bunătatea oamenilor şi în gesturile frumoase şi simple...fără pretenţii, fără aşteptări, doar din suflet!

D este un om care dăruieşte necondiţionat sau care mie mi-a dăruit necondiţionat şi..., nu mi-a dăruit puţin deloc. Mi-a dăruit prietenie, sentimente, încredere! Mi-a dăruit timp, zâmbete şi aripi! Mi-a dăruit suflet...sufletul lui!

Dacă aţi şti cât de frumos poate el să lipească aripile cu bucăţi din el...şi cât de frumos poate să te ridice sus, sus, acolo unde este doar soare, linişte şi frumuseţe.
Niciodată nu cere nimic în schimb şi niciodată nu stă să ofteze pentru el. El oftează doar pentru alţii, iar durerea lui nu e atât de importantă. Tristeţile lui pot aştepta, iar aripile lui...deşi poate mai au doar câteva pene...şi sunt apăsate, rupte pe ici, pe colo, el...tot mai ia o pănuţă şi o lipeşte frumos pe zborul celor pe care îi iubeşte.

D ... râde din suflet şi frumos. Are o voce plină de calm şi căldură.
Şi...ştiţi ce e ciudat?
Zâmbetele se pot auzi!!! Zâmbetele chiar se pot auzi!!!

D ...ştie să dăruiască puncte de sprijin. Uneori, este de ajuns să ştii că sunt acolo şi te pot ridica. Pe mine m-au ridicat mai mult decât cred că s-a aşteptat şi el.

D ... ştie să te facă să crezi că poţi orice! Dacă totuşi ai o îndoială, îţi demonstrează aproape imposibil că fiecare om are în mână cheile pentru fiecare uşă, iar aceasta nu se va dechide niciodată dacă ţi-e teamă să foloseşti cheia. Dacă până la D habar nu aveam de colecţia de chei ce stătea atârnată de sufletul meu, acum...ştiu că sunt acolo şi mai ştiu că le pot folosi.

D ...este cu siguranţă un om cu ochi frumoşi, cu zâmbet senin, cu mâini calde care ştiu ce înseamnă o strângere delicată, cu păr grizonat şi cu sufletul asemenea. Suflet cărunt? Da, suflet cărunt de atâta iubire frumoasă!

Cu D ... aş putea vorbi o viaţă despre orice şi cred că am sta ore întregi croşetând vise pe norii noştri de dimineaţă :).  Poate am ronţăi alune, ne-am înfunda cu ciocolată şi vată de zahăr :). Chiar dacă dăunează grav sănătăţii sunt bune pentru suflet. O durere în plus la stomac ce ar mai conta? :)))

Cu D ...timpul nu prea mai are valoarea pe care am  învăţat-o. El pur şi simplu...zboară!

D ...este asemeni unei umbre cuminţi şi discrete. Stă cât e cazul, după care se retrage într-un colţişor de unde  te priveşte, te păzeşte şi te ajută să faci lucrurile mult mai bine!

Lui D ...îi place să citească sufletul oamenilor transcris în tot felul de texte. Nu-i plac textele sofisticate. Le preferă pe cele simple, dar sincere, ... cele care vin de acolo, din locul în care nu se aud decât gândurile noastre, lacrimile sau neîmpliniri, câteva bucurii, câteva... Da...

D ...,cred sincer că este minunea care se întâmplă în ziua dinaintea Crăciunului. Defapt, cam atunci a şi apărut.

"Ajunul Crăciunului pentru mine este  o perioadă ce trebuie preţuită, care nu poate fi mereu alături de mine, dar sentimentele pe care mi le dă pot dura o veşnicie. Spiritul Crăciunului îl regăsim în felul în care alegem să trăim. El nu stă doar în cadouri, în mese îmbelşugate ci în ceea ce dăruim! Crăciunul este dragostea şi timpul pe care îl oferim celor dragi nouă arătându-le astfel că ne pasă!"

Şi cum spuneam...sunt din ce în ce mai convinsă că Moş Crăciun mi-a lăsat anul trecut sub rămurica de suflet o prietenie specială şi frumoasă, un cadou pe care nu l-aş fi putut nici măcar visa într-o viaţă în care eu de obicei privesc pe fereastră la toate lucrurile bune ce mi se întâmplă defapt dincolo de ea!

D...este acel om, acel prieten, pe care am să-l urmez cu nespusă fericire, dragoste şi recunoştinţă, până la capătul capătului, aşa cum ar trebui să se urmeze orice relaţie frumoasă născută între doi oameni-prieteni!

Prieteniile adevărate nu ar trebui să se sfârşească niciodată! Poate doar atunci când noi nu mai suntem, dar, pentru că am spus că oamenii ne duc mai departe ca şi pe o poveste...nu cred că prieteniile se vor sfârşi vreodată!!!
Ele se vor continua întotdeauna cu..."A fost odată ca şi niciodată..."

4 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

Frumoase gânduri, Lady Allia...

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

M-am gândit că poate i-ar face o mare bucurie să primească acest bucheţel de gânfuri şi zâ,bete din partea mea...
Mulţumesc Lisandru!

Unknown spunea...

Buna...imi place ceea ce vad si citesc. De aceia, mi-ar placea sa facem schimb de url-uri.....daca esti de acord.
Adresa mea de blog este http://bijuteriileteodorei.wordpress.com/
O zi buna
Teodora

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Teodora...îţi mulţumesc pentru gânduri şi pentru trecerea pe la Han.

Nu vreau să par nerecunoscătoare sau răutăcioasă...ia-o mai mult ca şi un sfat prietenesc (dacă vrei).

Când îţi place ceva, îţi place şi...punct!
Dacă simţi să rămâi, rămâi, dacă nu, nu. Eu aşa fac.
Intru, mă bucur în primul rând pentru mine deoarece am găsit un blog care mi se potriveşte pe suflet şi...încep să-l urmăresc.
Nu cer schimb de linkuri din respect pentru cititori şi gazdă!

Ştii...e ca şi cum ţi-aş dărui un buchet de flori, iar apoi ţi-aş spune să-l pui în geam cu un bileţel unde să scrii adresa florăriei...

Eu de exemplu, când am un muşteriu nou la Han, îi vizitez blogul şi dacă îmi place, îl adaug la linkuri fără să îmi ceară.

Hanul Poveştilor e un loc în care unii vizitatori se simt acasă, iar eu simt că fac parte din mine, iar reclama ar fi o lipsă de respect din partea mea faţă de ei!

Sper că nu te-am supărat şi îmi doresc să fi înţeles mesajul aşa cum mi-am dorit să ajungă el, la tine!

O seară frumoasă şi ţie, Teodora!