nopţile aveau forma braţelor tale,
mă ţineau lângă piept şi mă legănau încet
luna mă privea prin ochii tăi
intrând adânc în ai mei şi încălzindu-i
stelele îmi zâmbeau,
iar şoaptele din gând îmi cântau de noapte bună
temerilor din copilărie
mamă
alături de abecedar, nu uitam niciodată
să te aşez pe tine icoană
îmi murmurai din spatele fiecărei litere:
"A, un turn din castel, cu o fereastră micuţă,
B, un bunic burtos şi plin de zâmbet,
C, o jumătate de lună frumoasă..."
uite aşa am învăţat eu să cresc până la nori
fată
ploile aveau gustul lacrimilor tale când plecam
în vacanţe la bunica
sau mai departe pe drumul unde se duc copiii,
drumul paşilor: un pas, doi paşi, treizeci de paşi, patruzeci,
tu îmi rămâi undeva departe tresărindu-mi în suflet,
ori de câte ori privesc peste umăr
în locul unde îţi deschizi aripile
mamă
mi-a crescut numărul la pantofi, puloverele mi-au rămas mici,
rochiţele le-ai aşezat pe păpuşi,
tu eşti un pic mai mică, mai căruntă,
uneori aş jura că încapi în cămaşa mea de altădată
ştii tu, cea de dantelă în care mă îmbrăcai altar ţie
gândurile îţi sunt mai multe, dar mai aproape,
de mine, icoana altcuiva
fată-mamă
La Mulţi Ani, Mama!
5 comentarii:
La multi ani sarbatoritei, sa traiasca sanatoasa si sa va fie in preajma multi, multi ani!
Mulţumesc Nea Costache!
Multă sănătate şi realizări vă doresc şi eu dumneavoastră şi familiei.
몇 년!
nu ştiu dacă e corect dar, asta e la mulţi ani în coreană.
:) Kamsahabnida, Ramona.
Nu mă las ştii? Am să o învăţ până la urmă, pentru că e ca şi o aducere aminte :).
Ţi-am mai spus! repet omul ştie tot.
Nu există nou sub soare.
Noi deja cunoaştem toate, nu există cuvinte care nu au fost rostite, nu există sentimente care să nu fi fost trăite.
Noi nu de aceea am venit ca să învăţăm ci ca să ne amintim.
Amintindune să ne dăm seama că noi nu suntem trupul nostru. Acesta fiind doar un instrument pentru a pune în aplicaţie ceea ce deja ştim. Un ajutor de a trăi noi experienţe şi prin ele să ne definim.
Dc îmi dai voie aşi veni cu tine pe acest drum de a învăţa coreană şi japoneză. Dacă Herim şi Momo au reuşit să înveţe lb. magheară şi eu mă voi descurca cu limba lor.
Momentan trebuie să închid nişte lucruri din ani precedenţi pe care i-am cărat destul şi pe care nu mai pot să le mai car, trebuie să încep un nou an. Un an fără aceste probleme ca să pot să mă dedic finului meu şi mie însumi. Să încerc să trag cu arcul, să călăresc şi să învăţ coreană, să mă pun din nou să scriu, să pictez şi nu în ultimul rând să ajung să mă iubesc pe mine însumi atât sufletul meu cât şi trupul meu.
Nu voi accepta prezenţa nici unui bărbat doar a lui finu meu Xaver. Dc ptcă ei numai mă îngreunează sunt un obstacol în viaţa mea şi nu mă ajută să mă împlinesc.
Sună straniu dar aşa este mai bine fără ei aşa simt acuma.
Ştiu că trebuie să îi binecuvântez şi să îi iubesc că numai aşa se vor schimba în bine lucrurile,
"privind de pe catedră şi nu numai din bancă", în toate relele este şi ceva bun. Ştiu că de aceea întâlnim greutăţile în viaţă sa să învăţăm să le iubim şi să trecep peste ele zâmbind. Aşa cum a făcut Iisus "Iartă-le Doamne că nu ştiu ce fac" asa este primul semn că ai păşit pe calea maeştrilor.
Spunei la frtele tău la mulţi ani şi din partea mea.
Vă pup şi fiţi binecuvântaţi.
Trimiteți un comentariu